Traditiile si obiceiurile sunt importante la noi in familie, atat cele legate de originile mele moldovenesti, cat si cele pe care le-am dobandit odata cu intrarea intr-o familie mai mare, acum 8 ani (deja?!), prin uniunea maritala cu sotul din dotare. Evident, 99% din aceste traditii sunt legate de mancare.:)

Ca sa ma refer la acestea din urma in mod special, o traditie foarte draga mie este sa ne intalnim la 12 noaptea inainte de aniversarea unui membru al familiei si sa bem sampanie. Nu conteaza ca stam la 20 km, ca pica in timpul saptamanii, „n-are conteaza”, cum zice mama soacra.:) Ne adunam, ciocnim paharele, ne pupam, ne dam cadourile si apoi mergem la nani, fiecare la casa lui, urmand ca a doua zi sa ne vedem iar, sa mancam impreuna si sa servim tort.

Un alt obicei era ca de ziua lui, sotul meu sa primeasca tort de bezea, specialitatea casei de altfel si mult apreciat de musafiri, iar de ziua fratelui lui acesta sa primeasca tort Maresal, preferatul acestuia all-time. Recunosc ca, de cand sunt si eu prin peisaj, mama-soacra, vrand-nevrand, m-a mai lasat sa-mi mai fac si eu de cap; asa ca de cativa ani ii fac eu tort aniversar sotiorului si, ca o nevasta vrednica si iubitoare ce sunt, mi-a propus ca in fiecare an sa fie o reteta noua.

Stati pe-aproape, pe 1 mai e ziua dumnealui, deci s-ar putea sa primiti si voi o felie virtuala pe-aici, pe blog.:)

In privinta tortului Maresal nu emit nici o pretentie, insa.:) Anul acesta s-a intamplat, din motive obiective de altfel, sa pregatesc eu tortul de ziua cumnatului meu, cerand, evident, reteta de la mama-soacra. Stiam ca nu e una complicata, insa am vrut sa ma asigur ca nu gresesc cu nimic si i-am cerut sfatul, ca o nora cuminte ce sunt.:)

Mama mi-a trimis poza asta:

Din cate am inteles, era o reteta ce se distribuia gratuit in pachetele de cacao inainte sau ceva de genul asta, ideea e ca este o reteta cu un mod de preparare foarte interesant: faci o compozitie pe care o imparti in doua: jumatate o amesteci cu albusurile spuma si o bagi la cuptor, sa faci blatul, iar cealalta jumatate o amesteci cu unt si o transformi in crema. Tare, nu?

Eu am adaugat coaja rasa de portocala si niste mascarpone in crema, ca sa fac si eu ceva sa ma bag in seama. A iesit ceva bunut de tot, aproape la fel de bun ca al mamei-soacre.:)

Ingrediente (pentru un tort de 20 cm diametru):

  • 8 oua
  • 400 g zahar
  • 2 linguri de zahar pudra
  • vanilie
  • 300 g unt 82%
  • 2 linguri de faina
  • 200 ml apa
  • 200 g cacao ( e foarte important sa fie una de buna calitate, in asta consta secretul acestui tort)
  • coaja rasa fin de la o portocala mai mare (sau 2 mai micute)
  • o cutie de 250 g mascarpone.

Desi pe hartie scria sa amestec zaharul, cacaua, faina si apa si apoi sa le pun pe foc, mama m-a sfatuit sa fac intai un sirop din apa si zahar, la care eu am adaugat si vanilie, si apoi sa adaug cacaua si faina; in felul acesta, mi-a iesit o compozitie fina intr-un timp mai scurt, deci a fost un sfat foarte bun.:) Apoi am lasat compozitia pe foc mic, amestecand incontinuu, pana cand a dat intr-un clocot.

Am tras cratita de pe foc, am lasat cateva minute sa se mai racoreasca si am adaugat galbenusurile, rand pe rand, amestecand incontinuu. Am impartit apoi compozitia in doua:

Prima jumatate a fost combinata cu albusurile batute spuma cu un praf de sare si cu cele 2 linguri de zahar pudra, amestecand usor de jos in sus, apoi a fost turnata intr-o forma de tort rotunda cu peretii detasabili, unsa cu unt si tapetata cu faina. Am dat-o apoi la cuptor (preincalzit, evident), la 180 grade, pentru cca 30-40 minute, pana cand a inceput sa se desprinda de pe margini si a devenit compacta la mijloc.

Cealalta jumatate am mixat-o impreuna cu cele 300 g de unt, lasat la temperatura camerei pana cand s-a muiat bine. Am adaugat coaja rasa de portocala si branza mascarpone, frecata usor inainte ca sa fie usor de incorporat. Am lasat-o la rece pana cand s-a racit si blatul si am putut sa-l tai in doua.

Mama lasa blatul intreg si pune crema deasupra; eu insa am folosit cred o forma de tort cu diametrul mai mic decat o face ea de obicei si mi-a iesit destul de inalt, asa ca l-am taiat in doua. Blatul este umed, nu are nevoie de insiropare, se combina insa armonios cu textura cremoasa si gustul plin al cremei de ciocolata. Am pus si intre cele doua blaturi, si deasupra cate un strat generos de crema, iar cu ce a ramas am imbracat tortul si pe lateral.

Pentru decor am facut niste „tepi” cu un cutit cu lama lata cand crema era moale, apoi am dat tortul la frigider, sa se intareasca crema cu unt. Si pentru ca am vrut sa fie totusi ceva special la acest tort, l-am „suflat cu aur”, adica cu niste pudra aurie special facuta pentru decorarea prajiturilor si torturilor. Pentru culoare am mai pus niste bombonele si niste frunze de menta.

A, am uitat sa va zic ca acest tort a fost unul calator, in sensul ca l-am sarbatorit pe cumnatul meu in deplasare, la munte. Si pentru ca Revelionul din aprilie de anul asta ne-a oferit niste temperaturi mai scazute decat cele din frigider, nici n-a mai fost nevoie sa iau lada frigorifica cu mine. Tortul meu a rezistat cu brio.:)

 

 

Distribuie articolul:

Scris de

Alina

Salutare! Eu sunt Alina si imi place sa gatesc. Pe scurt, despre mine: moldoveanca, blonda, 30 si ceva de ani, 10 si ceva de kile in plus, stau la curte. Am "decat" un sot, plus 3 catei. Crescuta la tara, pe undeva intre Onesti si Bacau, pe Valea Tazlaului. Foarte mandra de asta. Copilarie idilica, urcat in copaci, facut baie in rau etc.etc. Familie de profesori - tata invatator, mama profa de mate, sora profa de romana, matusi si verisori de asemenea. Eu... ASE. Lucrez in vanzari = mici satisfactii carieristice, mari nervi, stres si oboseala.

Gatitul e "pansamentul" meu aproape zilnic, care de cele mai multe ori functioneaza. OK, asta si vinul... Pe-aici gasiti rezultatele "tratamentului" meu. Enjoy.:)