Intotdeauna am incercat sa fac cadouri potrivite cu personalitatea omului care ar trebui sa le primeasca si cu preocuparile lui. La fel, atunci cand fac un tort special pentru cineva, inspiratia imi vine gandindu-ma la sarbatorit; nu stiu daca le potrivesc intotdeauna, insa in capul meu se fac oarece legaturi (pe care nici eu nu le inteleg uneori…) insa cumva reusesc sa o scot la capat de cele mai multe dati. Adica sa-mi iasa combinatia, ca sa zic asa.

Anul acesta a fost randul (si privilegiul, in acelasi timp…) sa pregatesc un tort aniversar pentru mama-soacra. Recunosc ca am avut si emotii, soacra mea este recunoscuta pentru dulciurile si mai ales torturile pe care le face, ea insasi fiind solicitata la astfel de executii de catre familie sau prieteni. Cum ar veni, trebuia sa vand castraveti la gradinar si sa mai si obtin profit.:)

Pai… am stat eu asa si m-am gandit cum e mama-soacra: puternica si incapatanata (scuze, mama, nu te supara pe mine, zodia e de vina, n-ai ce face…:)), insa mamoasa, draguta si haioasa in acelasi timp, moderna si social media activa, insa care tine la traditii si la obiceiuri, mai ales la cele create in familie, pasionata de sporturi dar si de bucatarie, ne bate de ne suna apa-n cap de cele mai multe ori la carti si ne da gata cu ciorba ei de burta, de zacem lati vreo 3 ore dupa ce mancam ca spartii, cam asa e mama. Va spun astea doar ca sa va faceti o idee despre cum e ea, pentru ca nu as vrea sa va emotionez maxim si sa va spun ca este mereu alaturi de noi, ne sprijina si ne ajuta oricand avem nevoie de ea si sunt absolut norocoasa sa am asa o mama-soacra… Adica inca o mama. Nu, nu… astea le tin doar pentru mine.:)

Asadar, tema era urmatoarea: cum sa obtin un gust fin, dar totusi robust si aromat, dar nu excesiv de dulce, ci mai degraba asa… vioi.:) Si mi-a venit ideea sa fac un tort care sa contina irish cream whisky. Am luat o sticla de Carolans, m-am uitat nitel la ea, mi-am pus un paharel (pentru inspiratie, gen, ca sa vad cu ce altele ar mai merge, mai… nu stiu la ce va gandeati voi…:)) si m-am pus pe treaba.

Bineinteles ca puteti sa folositi si alte marci: Bailey’s ar fi o varianta, Sheridan’s ar fi sigur o alegere buna, de fapt orice crema de whisky de calitate e perfecta.

Ingrediente:

Pentru blat (diam. 26 cm):

  • 6 oua
  • 150 g zahar
  • vanilie
  • 100 g dulceata de portocale/caise
  • 50 g unt topit
  • 50 g cacao
  • 50 g faina
  • un praf de copt
  • un praf de sare.

Pentru crema:

  • 4 galbenusuri
  • 100 g zahar
  • vanilie
  • 400 ml lapte
  • 200 ml crema de whisky
  • 6 foi de gelatina
  • 500 ml smantana pentru frisca
  • 3 linguri de zahar pudra.

Pentru sirop: 100 ml crema de whisky, 100 ml apa, 3 linguri zahar.

Pentru decor: bastonase de ciocolata, ciocolata rasa, cateva frunzulite de menta, plus bonus o panglica din satin, pe care ar fi bine sa n-o mancati.

Pentru blat am cernut impreuna ingredientele uscate, apoi am frecat ouale cu zaharul si vanilia pana cand si-au dublat volumul. Am adaugat apoi dulceata de portocale, untul topit si racit (puteti sa-l inlocuiti cu aceeasi cantitate de ulei), dupa care am incorporat si amestecul de faina si cacao. Am copt compozitia rezultata in cuptorul preincalzit la 180 grade, intr-o forma de tort cu inel detasabil, unsa cu unt si pudrata cu paina. A durat aproximativ 30 minute, adica pana cand a trecut testul cu scobitoarea.

Cand s-a racit l-am feliat in doua parti egale.

Pentru sirop pur si simplu am amestecat ingredientele si le-am pus pe foc, lasand sa dea intr-un clocot si sa se ingroase un pic. Cand a fost gata si s-a racit bine am mai adaugat o dusca de crema de whisky, sa aiba si un pic de alcool, ce naiba…

Crema este de fapt un mousse: am pus gelatina la inmuiat in apa rece; am frecat galbenusurile cu zaharul si vanilia; separat am incalzit laptele amestecat cu crema de whisky si apoi am turnat incet lichidul peste galbenusuri, incorporandu-l usor; am pus totul intr-o cratita si am lasat-o pe foc mic, amestecand cu un tel, pana cand a inceput sa se ingroase si alcoolul s-a evaporat. Am oprit focul, am adaugat gelatina stoarsa bine si am lasat budinca astfel obtinuta sa se raceasca,  la frigider. Nu uitati sa puneti folie alimentara deasupra, chiar pe budinca, ca sa evitati formarea pojghitei.

Cand s-a racit am amestecat-o cu frisca (obtinuta din cei 500 ml smantana pentru frisca si cele 3 linguri de zahar pudra), intai punand 3-4 linguri de frisca si amestecand mai energic, apoi cu restul de frisca, imcorporand-o usor, cu o spatula, sa nu scoatem aerul din mousse. Mai pastrati la frigider 2-3 linguri de frisca, o veti folosi la decor.

Montarea tortului s-a realizat pe farfuria pe care l-am servit, in interiorul inelului de la forma de copt folosita mai devreme. Blat – sirop – crema – blat – sirop – crema, logic. Am dat totul la frigider pentru cateva ore bune, de preferat peste noapte. Pentru ca are mousse, tortul poate sta si la congelator, insa trebuie scos cu 8 h inainte de a-l orna si servi.

Cu frisca ramasa am imbracat lateralele tortului dupa ce am demontat inelul de la forma de copt, asta m-a ajutat sa lipesc betigasele de ciocolata in doua culori. Le-am gasit la Lidl, sunt mai lungi dar le-am taiat in doua. Aceste jumatati au fost un pic mai mari decat inaltimea tortului, dar mi-a placut ideea sa para un fel de gardut, asa ca le-am lasat asa, chiar daca nu le-am taiat pe toate chiar la aceeasi inaltime.

Am folosit panglica asortata si ca decor, dar mai ales ca sa-i dau un plus de stabilitate tortului. Nu mi-era ca o sa plece la vale, dar nu stiam cat de mult se vor inmuia betigasele de ciocolata, asa ca am folosit-o sa ma asigur ca stau toate la un loc.

Pe deasupra am ras ciocolata neagra si am pus cateva frunzulite de menta, pentru contrast.

Cam asta a fost rezultatul, din cate am inteles a fost unul pe deplin degustat.:)

 

 

 

Distribuie articolul:

Scris de

Alina

Salutare! Eu sunt Alina si imi place sa gatesc. Pe scurt, despre mine: moldoveanca, blonda, 30 si ceva de ani, 10 si ceva de kile in plus, stau la curte. Am "decat" un sot, plus 3 catei. Crescuta la tara, pe undeva intre Onesti si Bacau, pe Valea Tazlaului. Foarte mandra de asta. Copilarie idilica, urcat in copaci, facut baie in rau etc.etc. Familie de profesori - tata invatator, mama profa de mate, sora profa de romana, matusi si verisori de asemenea. Eu... ASE. Lucrez in vanzari = mici satisfactii carieristice, mari nervi, stres si oboseala.

Gatitul e "pansamentul" meu aproape zilnic, care de cele mai multe ori functioneaza. OK, asta si vinul... Pe-aici gasiti rezultatele "tratamentului" meu. Enjoy.:)