Va povesteam ca treaba mea, adica aia din care imi platesc facturile, este sa vand diferite obiecte folositoare omului prin casa. Si nu oriunde, ci in marile retele de magazine, gen hypermarket, cash&carry, hard-discounter si tot neamul lor. Nu dau nume, ca nu are rost, toti sunt la fel, mai mult sau mai putin. Din pacate insa se pare ca in societatea actuala, in viata noastra de zi cu zi, a devenit un automatism sa ne facem cumparaturile din astfel de magazine, in mare parte pentru ca si-au facut “treaba” de-a lungul vremii “omorand” micii comercianti sau producatori si astfel lasandu-ne practic fara prea multe posibilitati de a alege alte surse.

In orice caz, ce vreau eu sa obtin cu acest articol, primul de acest gen de pe blog, nu este sa va conving sa nu mai cumparati produse din supermarket, ci sa o faceti in cunostinta de cauza, sa stiti ce sa alegeti de pe rafturi in functie de caracteristicile reale ale produselor si sa nu va lasati pacaliti de campaniile de marketing frumos colorate.

Vorbesc aici strict despre articole pe care le folosim in bucatarie, de genul ustensilelor de bucatarie, a oalelor si tigailor, a cutitelor, a vaselor termorezistente, a cutiilor alimentare s.a.m.d., adica la chestii despre care, macar cat de cat, ma mai pricep si eu. Sau cel putin ar trebui, ca doar pentru asta ma platesc oaminii astia de m-au angajat. Si o sa incerc sa o fac in folosul consumatorului, adica a omului care merge intr-un hypermarket sa-si cumpere o tigaie si nu ar sti ce produs sa aleaga din cele 200 de la raft:

Va avertizez de pe acum ca s-ar putea sa va cam plictisesc si cu detalii tehnice intr-o oarecare masura, dar va trebui sa aveti doar un pic de rabdare  si veti pleca de aici mult mai pregatiti sa “atacati” rafturile magazinelor.

Deci, tigaile….

Da, incep cu ele, tigaile, fara de care nu se poate concepe nici o bucatarie.

In domeniul in care profesez, tigaia este cel mai interesant si mai profitabil subiect pentru raioanele de menaj din orice retea si singurul produs pentru care functioneaza, cu adevarat, campaniile de marketing de genul “fidelizare” sau “loialitate”. Stiti, alea in care un intreg capat de raft este plin de tigai de 4-5 feluri si marimi,  cu 50-90% reducere de pret pe baza unor puncte, obtinute daca faci cumparaturi de minim x lei din magazinul respectiv.

Vi se pare cunoscut?

S-a mai incercat si cu alte produse, gen seturi de pahare sau cutite, insa rezultatele palesc mult prin comparatie.

De ce? Pentru ca, se pare, suntem mari consumatori de tigai, ne place maxim sa le achizitionam, suntem imediat aburiti de noile inventii in domeniu, ne iau ochii ambalajele frumoase si culorile vii, ce sa mai, uneori nici nu ne uitam la bani si ajungem sa avem 20 de tigai in dulap, apoi nu mai stim pe care si cum sa o punem la treaba. Nu e un trend doar la noi, ci peste tot in lume este asa.

Pe rafturi puteti gasi sute de variante, care mai de care mai ochioase, care promit ca nu se va lipi nimic de ele in veci, si care vor tine toata viata, poate sa le lasati si mostenire. Lucrurile nu stau chiar asa, insa e foarte dificil sa-ti dai seama cine face o reclama corecta si cine nu, pentru ca nu intotdeauna ce declara vanzatorii chiar corespunde cu realitatea. Ca in orice domeniu, desigur.

Bun. Acum ca am stabilit asta, sa va spun cateva lucruri de baza despre cum se produc, efectiv, tigaile si din ce sunt facute:

In functie de materialul din care sunt fabricate, exista urmatoarele categorii de tigai:

  • din aluminiu
  • din fonta
  • din inox
  • din cupru (de regula sunt tigai profesionale si foarte scumpe, se gasesc doar in foarte putinele magazine specializate de la noi sau pe online, asa ca nu o sa vorbesc mai multe despre ele ca nu e cazul aici).

Majoritatea tigailor prezente in magazinele noastre sunt facute din aluminiu, cu diferite straturi antiaderente in interior.

Tigaile  fabricate din acet material sunt cele mai utilizate si cele mai raspandite in magazine, pe foarte multe categorii de preturi, culori, forme si evident, calitati. Am mai vazut in mediul online articole pe aceeasi tema, unde tigaile erau impartite in tigai teflonate, tigai ceramice, tigai din aluminiu s.a.m.d. Am o surpriza pentru voi: TOATE acestea sunt din aluminiu, doar ca sunt acoperite de diferite tipuri de straturi non-stick in interior – Teflon, ceramica s.a.m.d. si de lacuri, emailuri sau diferite rasini in exterior.

Aluminiul este un foarte bun conductor de energie electrica si termica, insa nu este recomandat sa pregatiti sau sa pastrati mancarea in vase din aluminiu ca atare, deoarece acesta interactioneaza cu alimentele si poate fi daunator. Astfel, el este suportul pe care se fixeaza diferite straturi din alte materiale, care il fac, astfel, 100% sigur de utilizat.

Ca si tehnologie de baza, exista doua tipuri de a fabrica tigai din aluminiu: prin turnare si prin modelarea unui disc din aluminiu. Primul procedeu (v-am plictisit deja?:)…) inseamna turnarea de aluminiu topit intr-o forma (matrita), rezultand corpul tigaii. Uitati aici un filmulet de pe Youtube despre cum se face.

Cam asa arata o tigaie „turnata”, pare mai solida si este si mai grea (sursa: www.swissdiamond.com):

Celelalt procedeu consta in plierea unui disc de aluminiu, la rece – pentru ca aluminiul este un material maleabil – pana cand ajunge la forma dorita. Asta inseamna ca marginile tigaii sunt “trase” in sus, ca sa zic asa, ceea ce face ca tigaile obtinute prin acest procedeu sa aiba peretii mai subtiri decat fundul, iar asta afecteaza oarecum modul in care se incalzeste mancarea inauntru. Uitati aici un filmulet, ca sa va prindeti despre ce vorbesc.

Aceste tigai sunt cele mai raspandite si nu sunt neaparat mai proaste, pentru ca de multe ori producatorii, daca vor sa obtina un produs de calitate, le adauga mai multe straturi interioare, care au rolul atat de a oferi proprietati antiaderente, cat si sa „intareasca” si mai mult tigaia. In poza de mai jos sunt folosite 2 de ceramica, de exemplu, insa sunt tigai care au si 7-8 straturi, de diferite compozitii:

Avand in vedere faptul ca aluminiul este un material nu tocmai ieftin, este evident ca primele, continand o cantitate mai mare, sunt mai scumpe decat cele obtinute la “rece”. In plus si procesul tehnologic este unul mai costisitor, deci e clar ca va exista o diferenta de pret. Din punctul meu de vedere este una justificata, e de preferat sa folositi o tigaie “turnata” decat una “presata” pentru ca este mult mai rezistenta si mai stabila. Insa sa stiti ca nu sunt foarte multe disponibile pe piata, marea majoritate a tigailor de la noi sunt din aluminiu presat, cu diferite straturi antiaderente.

La raft le puteti recunoaste punand efectiv mana pe ele – o tigaie usoara sigur nu e turnata, si prin informatiile transmise de producatori sau distribuitori pe eticheta. Va recomand sa cititi si chestiile scrise in engleza de producatori, adica pe ambalajul original, de multe ori distribuitorii romani nu pun pe etichetele traduse toate informatiile utile; de exemplu, daca producatorul scrie “Cast aluminium frying pan”, distribuitorul poate scrie doar “tigaie din aluminiu”, adica exact ce era mai important (“cast” = turnat) sa fie lasat pe dinafara.

Regula greutatii se aplica insa si la tigaile obtinute prin presare; daca are mai multe straturi e clar ca va fi mai rezistenta si va cantari mai mult.

Asadar, evidenta spune ca o tigaie de calitate superioara este mai grea si nu este neaparat cea mai ieftina.

Acum daca am lamurit-o cu asta, sa trecem la ce gasim in interiorul lor. Tigaile din aluminiu pot avea mai multe tipuri de straturi non-stick:

  • teflon
  • ceramica
  • particule minerale.

Teflonul (PTFE) este cel mai comun si mai utilizat material. Acesta este de fapt un fel de plastic (polimer) care este extrem de alunecos, asigurand astfel efectul de non-stick al tigailor. El este foarte stabil, chiar si la temperaturi ridicate; singura chestie periculoasa la Teflon este ca, la temperaturi foarte mari, (imposibil insa de atins in timpul gatirii, fie pe plita, fie in cuptor) poate degaja un gaz (PFOA e denumirea lui stiintifica) care e toxic. Totusi, in ultimii ani, majoritatea marilor producatori au eliminat aceasta problema, iar tigaile facute de ei sunt PFOA free.

Teflonul mai are avantajul ca permite si gatirea alimentelor intr-un mod mai sanatos, pentru ca e necesara o cantitate foarte mica de ulei datorita proprietatilor sale non-aderente.

Ce trebuie sa mai stiti despre Teflon este ca nu trebuie sa folositi niciodata ustensile metalice in interiorul tigailor acoperite cu acest strat pentru ca se poate zgaria si nu doar ca isi pierde proprietatile, insa in functie de calitatea procesului de “lipire” a teflonului de baza de aluminiu, pot sari bucatele din el si pot intra in mancare, ceea ce este total de evitat.

(sursa foto: http://www.thekitchensnob.com)

Asa ca, din nou, loveste evidenta: nu mai folositi tigaile care au teflonul zgariat sau deteriorat in vreun fel. Aruncati-le!

(sursa foto: http://www.thekitchensnob.com)

Va ziceam mai sus ca pot exista mai multe calitati ale procesului de “lipire” a teflonului pe tigaia de aluminiu. Cel mai ok este ca acesta sa fie sprayat pe suprafata, asigurand astfel o acoperire mai uniforma si mai stabila. Tigaile mai ieftine (sau care ar trebui sa fie asa…) sunt cele pe care stratul antiaderent este “intins” in interior. Nu stiu cum sa va explic, dar daca mergeti intr-un magazin si va uitati la cea mai ieftina tigaie, o sa vedeti ca, pe marginile interioare, stratul de Teflon pare ca are un fel de “valuri” la aspect, nu se simt la pipait, insa sunt vizibile. E ca si cum ai trage si ai intinde o chestie elastica pe o suprafata ca s-o acoperi dinspre centru spre extreme, deci evident ca pe margini  stratul respectiv va fi mai subtire.

Tigaile teflonate sunt de la cele mai ieftine de pe piata (din alea de se indoaie doar daca te uiti la ele si au un singur strat amarat de Teflon, facute 100% in China) pana la unele de o calitate foarte buna, cu mai multe straturi antiaderente si cu finisaje mai bine executate. In costurile totale intra si tipul de maner folosit si calitatea lui, iar bunul simt ma face sa spun ca orice tigaie super-ieftina este de evitat.

As zice ca o limita rezonabila de pret este 50 lei pentru o tigaie de 24-26 cm diametru, dar si acolo uitati-va de 2 ori la ce vreti sa cumparati. Sub pretul asta trebuie sa aveti foaaaarte mare noroc sa primiti o tigaie cu o calitate foarte buna, poate doar daca e vreun sfarsit de linie si producatorul vrea sa scape mai repede de stocuri, dar astea sunt exceptii de la regula.

Cam atat pentru astazi, ca deja era sa adormiti.:) In episodul urmator vom vorbi despre tigaile ceramice – sunt mai bune decat cele cu teflon sau nu? Stati pe-aproape, cum ziceam, m-am pornit!:)

Va urma.

P.S. Pozele pentru care nu am precizat sursa  sunt fie facute de mine, fie puse la dispozitie de www.tvs-spa.it.

 

 

Distribuie articolul:

Scris de

Alina

Salutare! Eu sunt Alina si imi place sa gatesc. Pe scurt, despre mine: moldoveanca, blonda, 30 si ceva de ani, 10 si ceva de kile in plus, stau la curte. Am "decat" un sot, plus 3 catei. Crescuta la tara, pe undeva intre Onesti si Bacau, pe Valea Tazlaului. Foarte mandra de asta. Copilarie idilica, urcat in copaci, facut baie in rau etc.etc. Familie de profesori - tata invatator, mama profa de mate, sora profa de romana, matusi si verisori de asemenea. Eu... ASE. Lucrez in vanzari = mici satisfactii carieristice, mari nervi, stres si oboseala.

Gatitul e "pansamentul" meu aproape zilnic, care de cele mai multe ori functioneaza. OK, asta si vinul... Pe-aici gasiti rezultatele "tratamentului" meu. Enjoy.:)