Ca toate lucrurile bune, si cursul de cofetar-patiser de la Horeca School s-a terminat. Finalul a fost reprezentat de un examen destul de strict, daca ai in vedere faptul ca a fost totusi un curs de formare  profesionala cu dubla specializare, aprobat si recunoscut de Ministerul Invatamantului. Asa ca am dat exament scris, am avut de prezentat doua preparate facute acasa in fata unei comisii si am avut de trecut si de o proba practica la fata locului.

M-am gandit si m-am razgandit de 100 de ori ce sa pregatesc pentru examen; daca la tort am ales sa repet succesul avut cu cel facut de 1 mai de ziua sotului meu (va zic eu si despre ala, va urma), la patiserie nu eram deloc hotarata. Insa mi-a dat Dumnezeu gandul ala bun si am ales sa fac aceasta tarta sarata, suficient de aratoasa si gustoasa incat sa impresionez juriul prin originalitate si finete. Apropo, D-na profesoara Silion mi-a zis, dupa ce am prezentat tarta, ca voi ajunge un mare patiser, lucru care evident ca m-a facut sa ma umflu in pene nitel.:)

Acum, dupa ce s-a mai fasait nebunia de dupa absolvire,  stand si uitandu-ma la poza (de altfel singura pe care am apucat sa o fac…), imi dau seama ca aceasta tarta a reprezentat mai mult decat o simpla reteta de patiserie, de fapt as zice ca e un fel de reprezentare culinara a experientei Horeca School din ultimele luni, spirala reprezintand un fel de never-ending story, in ideea ca aici am legat prietenii pe viata, iar cunostintele capatate ma vor ghida mereu de-acum incolo.

Am sa povestesc mai pe larg despre curs intr-un articol distinct, acum sa ne concentram putin pe hipnotizanta mea tarta.:)

Nu sunt prima care a facut-o, adica nu am inventat eu mersul pe jos, poate doar am personalizat-o putin dupa gusturile mele. E drept ca am vrut-o si mai colorata, insa am umblat sambata pe la toate magazinele si n-am gasit de nici o culoare zucchini galben. Cred ca ar fi aratat si mai si… In fine. Ce mai vreau sa va spun inainte sa va dau reteta este ca nu e genul de preparat pe care sa-l faci in doi timpi si trei miscari, plus ca nici nu e foarte economicoasa, ramanand o gramada de capete de la legume, ba chiar bucati intregi pe care nu le poti folosi pentru ca nu au dimensiunea potrivita. Dar la ocazii speciale, o data la doi ani, eu zic ca merita efortul. Iar din resturi puteti sa faceti un stir-fry (cum am facut eu) sau o supa-crema de toata frumusestea. Iar legat de timp… ganditi-va si voi cam cat poate sa-ti ia sa umpli o forma de 27 cm diametru cu fasii de legume de 1 mm grosime… S-a meritat efortul? De data asta da, cu siguranta! Pentru repetarea experientei… mai vorbim de la anul, incolo!:)

Ingrediente:

Pentru coaja de tarta:

  • 250 g faina
  • 125 g unt rece
  • un ou
  • un praf de sare
  • 2-3 linguri de apa foarte rece

Pentru umplutura:

  • 200 g mozzarella
  • 50 g parmezan
  • 125 g mascarpone
  • 200 g smantana
  • 5-6 frunze de busuioc proaspat
  • sare si piper proaspat rasnit.

Pentru topping-ul de legume:

  • 3 dovlecei
  • 3 zucchini
  • o vanata
  • 5 morcovi
  • sare
  • un pic de zeama de lamaie (pentru stropit feliile de vanata)
  • ulei de masline.

Intai ne ocupam de coaja de tarta: executam un pate brisee din ingredientele mentionate, de preferat cu ajutorul unui robot de bucatarie sau a unui mixer planetar, la care am montat paleta pentru aluaturi. Adica amestecam faina cernuta cu sarea si untul taiat cubulete si pulsam de cateva ori – in cazul robotului sau mixam la viteza mica in cazul mixerului planetar pana cand incorporam untul cat de cat in faina. Nu trebuie sa insistam prea mult ca sa nu se incalzeasca untul, altfel incepe sa se formeze glutenul in faina, care ii va da o structura tare si elastica in loc de una frageda si nisipoasa, cum ne dorim noi.

Adaugam si oul, pulsand / mixand inca putin; daca amestecul nu incepe sa se lege cat sa se adune pe lamele robotului sau pe paleta mixerului, adaugati 2-3 linguri de apa rece.

Toata „zbaterea” ar trebui sa dureze foarte putin, 1-2 minute, nu mai mult; cand s-a adunat cum ziceam mai sus, luati aluatul format si puneti-l intr-o folie alimentara, adunandu-l intr-un disc uniform si usor aplatizat. Se da la rece pentru minim 30 minute.

Dupa aceea se  intinde, de preferat intre doua foi de copt, intr-un disc de cca 5 mm grosime si diametrul mai mare decat cel al formei de tarta, cat sa va ajunga sa acoperiti perfect si marginile. Asezati aluatul in forma unsa inainte cu unt, avand grija sa fie toate suprafetele acoperite uniform, manevrand cat mai putin posibil aluatul. Taiati cu un cutit excesul de aluat de pe margine, intepati cu o furculita toata baza si mai lasati in frigider pentru 10-15 minute.

Se preincalzeste cuptorul la 170 grade, apoi se scoate coaja de tarta din frigider si se coace „in orb”, punand in interiorul ei hartie de copt si umpland-o cu boabe de fasole, orez sau bile ceramice, ce aveti. Scopul este sa nu se umfle, deci sa se coaca uniform.

Cand marginile incep sa devina aurii indepartati hartia de copt cu umplutura falsa si mai coaceti 5-10 minute, pana incepe si baza sa devina aurie.

Se scoate din cuptor si se lasa la racit.

Pentru umplutura amestecati mozzarella taiata cubulete, parmezanul ras, branza mascarpone, smantana si busuiocul tocat pana la omogenizare; sarati si piperati si umpleti coaja de tarta racita cu aceasta crema.

Pentru topping-ul de legume feliati cat mai subtire legumele (cu o mandolina, daca aveti una care scoate felii de-ajuns de subtiri, cu un peeler de legume sau curatator de cartofi si chiar cu un cutit foarte bine ascutit daca sunteti maestri in utilizarea lui). Eu am folosit un curatator de legume cu lama orizontala pentru dovlecei, zucchini si morcovi si un cutit pentru vanata, ca nu a mers cu peeler-ul. Am presarat cu sare feliile rezultate (si cu un strop de lamaie pe cele obtinute din vanata, ca sa nu se oxideze) si le-am lasat cat mai rasfirate pe servetele de hartie, ca sa-si lase zeama.

Incepeti apoi frumusel sa aranjati legumele perpendicular pe tarta, incepand din mijloc. Aveti aici un tutorial video facut de un baiet cu barba care pare sa stie ce face in acest sens.

Stopiti cu ulei de masline (nu mai sarati, ca oricum legumele au sare deja), rasniti un pic de piper deasupra si dati la cuptor, la 170 grade, pana cand legumele sunt coapte, adica sunt moi insa isi mai pastreaza inca structura (cca 30 minute).

Asteptati totusi sa se raceasca inainte sa o taiati…

 

Distribuie articolul:

Scris de

Alina

Salutare! Eu sunt Alina si imi place sa gatesc. Pe scurt, despre mine: moldoveanca, blonda, 30 si ceva de ani, 10 si ceva de kile in plus, stau la curte. Am "decat" un sot, plus 3 catei. Crescuta la tara, pe undeva intre Onesti si Bacau, pe Valea Tazlaului. Foarte mandra de asta. Copilarie idilica, urcat in copaci, facut baie in rau etc.etc. Familie de profesori - tata invatator, mama profa de mate, sora profa de romana, matusi si verisori de asemenea. Eu... ASE. Lucrez in vanzari = mici satisfactii carieristice, mari nervi, stres si oboseala.

Gatitul e "pansamentul" meu aproape zilnic, care de cele mai multe ori functioneaza. OK, asta si vinul... Pe-aici gasiti rezultatele "tratamentului" meu. Enjoy.:)