Cred ca am auzit prima oara despre o crescatorie de struti acum mai bine de 15-20 ani, acasa, la Onesti; in vremea aia aveam un vecin cu spirit intreprinzator care ani buni a facut tot felul de afaceri – cu lemn, cu paine si la un moment dat si cu o ferma de struti. Nu stiu mai multe detalii, nici macar nu stiu unde era localizata ferma respectiva si daca a fost in vreun fel o afacere profitabila insa stiu sigur ca am fost cat se poate de socata de posibilitatea de a manca cineva carne de strut! Mi se parea o prostie, credeam ca trebuie sa fie o carne foarte tare si atoasa, plus ca imi inchipuiam si ma amuzam in sinea mea cu mintea de atunci ca trebuie sa fie tare greu sa prinzi pasaroiul ca sa-l faci snitele.:)

Multi ani mai incolo, adica cam anul trecut, mai precis in timpul evenimentului Bucharest Gourmet Festival, am facut cunostinta de-adevaratelea cu ce inseamna gustul acestei carni speciale si am aflat ca exista niste oameni care se ocupa la modul cel mai serios de aceasta vietate. Ei sunt Carpathian Ostrich Alliance, cei care detin peste 10 ferme in toata tara si care proceseaza si pun pe piata produsele finale. Despre ei puteti citi mai multe pe site-ul lor; datorita faptului ca nu folosesc hormoni de crestere, antibiotice si alte tampenii iar strutii din fermele lor sunt liberi ca pasarea cerului (atata ca ei nu zboara… in fine, sa nu insistam aici, e un subiect sensibil pentru struti), carnea de strut produsa la noi e foarte apreciata si in afara, fiind exportata aproape in intregime pana acum un an, doi.

De curand insa eforturile lor de a obisnui si lumea din Romania cu binele a dat roade; acum puteti comanda direct de pe site-ul lor, ba chiar au reusit sa convinga si marile lanturi de magazine sa le comercializeze produsele. Deocamdata se gasesc in cateva locatii din Bucuresti (gasiti aici lista completa), insa in curand vor fi disponibile si in alte orase din tara.

Ce vreau sa va spun este ca aceasta carne este una din cele mai sanatoase pe care o puteti manca: este o carne rosie, bogata in proteine dar foarte saraca in grasimi si colesterol, iar ca textura seamana foarte mult cu cea de vita, fiind apropiata si la gust de aceasta. Este usor digerabila si este recomandata cu incredere pentru cei care vor sa aiba o dieta echilibrata si bogata in vitamine si minerale. Pe bune, va vine sa credeti ca are mai putine calorii chiar si decat pieptul de pui sau de curcan?!

Ca la orice animal pe care il consumam, si in cazul strutului exista diferente de texturi si arome in functie de partea corpului din care provine bucata de carne; sa nu va asteptati totusi sa gasiti piept de strut de cumparat, ca nu exista. (?!!?) Este o pasare speciala, na… N-are piept, doar craci si gat.:) Cea mai „pretioasa” bucata este o chestie care se cheama fan fillet si este, din ce spun baietii de la Carpathian Ostrich Alliance (adica „strutii”, cum le-am zis si eu si domnul Cucinino pe toata durata festivalului), e o chestie untoasa, frageda si incredibil de gustoasa. Si pretul e pe masura.:)

Nu-i bai, ca si celelalte parti sunt foarte, foarte bune; pe site aveti de unde alege, in plus aveti si sugestii despre cum se gateste fiecare.

Si pentru ca am vrut sa experimentez mai multe arome si moduri de preparare a acestei carni, eu am portionat o bucata de steak astfel incat sa pot pregati 3 preparate in 3 stiluri diferite.

Astazi va prezint rezultatele primului experiment: friptura cu un sos onctuos din ciuperci uscate si smantana.

Ingrediente:

  • 4 buc steak de strut (in total cca 300-350 g)
  • 10-12 ciuperci champignon brune
  • 4-5 ciuperci uscate (eu am gasit la Selgros Porcini, adica hribi uscati)
  • o ceapa
  • 4-5 catei de usturoi
  • cimbru proaspat
  • 400 ml smantana pentru gatit (nu din aia pentru frisca)
  • o lingura faina
  • 50 ml vin alb
  • 50 g unt
  • ulei de masline
  • sare si piper proaspat rasnit.

Pentru marinada:

  • jumatate de ceapa taiata fasii
  • 3 catei de usturoi, feliati subtire
  • 2 crengute de cimbru proaspat
  • o lingurita mustar Dijon
  • 50 ml vin rosu
  • ulei de masline
  • sare si piper.

Am decongelat carnea incet, in frigider, dupa care am spalat-o, am sters-o si am portionat-o; cele 4 bucati de carne alese pentru acest preparat au fost puse in marinada si lasate ceva vreme sa stea cuminti, la frigider.

Dupe 2-3 ore se scot, se sterg bine cu prosoape de hartie si se lasa sa ajunga la temperatura camerei. Intr-o tigaie incinsa se pune un pic de ulei de masline si se rumeneste fiecare bucata de carne pe toate partile 2-3 minute, astfel incat interiorul sa ramana in sange. Gustul carnii de strut se simte mai bine daca e gatita rare sau medium rare. Cand sunt gata se scot pe o farfurie si se pune pe fiecare bucata cate un varf de cutit de unt.

Ciupercile champignon se rumenesc si ele intr-un pic de unt cu ulei de masline, sare si piper si se lasa si ele deoparte.

Pentru sos se pun ciupercile uscate intr-un bol si se toarna apa fierbinte deasupra; se lasa minim 15 minute sa se hidrateze. Intre timp se taie ceapa si usturoiul marunt si se pun la inabusit intr-o lingura de unt si doua de ulei de masline. Se adauga apoi cimbrul si hribii tocati bine si zeama in care au stat, avand grija sa nu puneti in tigaie si depunerile de pe fundul bolului. Se adauga vinul alb, se condimenteaza cu sare si piper si se lasa sa fiarba pana cand se evapora alcoolul si scade la jumatate lichidul din tigaie. In acest moment se pune smantana si se lasa sa ajunga la punctul de fierbere.

Intr-un castron se amesteca faina cu lichid fierbinte din tigaie, ca la ciulama, apoi se adauga in sos, lasand sa se ingroase – cca 2 minute, dupa care se opreste focul.

Se pun in sosul fierbinte bucatile de carne si ciupercile champignon rumenite si se presara cu cimbru proaspat.

 

Distribuie articolul:

Scris de

Alina

Salutare! Eu sunt Alina si imi place sa gatesc. Pe scurt, despre mine: moldoveanca, blonda, 30 si ceva de ani, 10 si ceva de kile in plus, stau la curte. Am "decat" un sot, plus 3 catei. Crescuta la tara, pe undeva intre Onesti si Bacau, pe Valea Tazlaului. Foarte mandra de asta. Copilarie idilica, urcat in copaci, facut baie in rau etc.etc. Familie de profesori - tata invatator, mama profa de mate, sora profa de romana, matusi si verisori de asemenea. Eu... ASE. Lucrez in vanzari = mici satisfactii carieristice, mari nervi, stres si oboseala.

Gatitul e "pansamentul" meu aproape zilnic, care de cele mai multe ori functioneaza. OK, asta si vinul... Pe-aici gasiti rezultatele "tratamentului" meu. Enjoy.:)