Perioada asta a anului este una din preferatele mele; totul e proaspat si miroase a verde si parca si tie iti vine sa faci tot felul de planuri care, cumva, in atmosfera asta a inceputurilor in toate, par a avea mai mari sanse de reusita. Ca deh, timp este tot anul… Desi maine, cand o sa realizezi ca deja e iulie si poimaine ca e octombrie, iti piere brusc cheful…

Ei, sa lasam filozofelile si sa ne intoarcem la steviile noastre. Mai exact, cele care mi-au napadit de vreo 3 saptamani curtea. Stiti imboldul ala al tinerilor care se muta din oras la tara si care zic, dupa ce isi cumpara casa: „uite, aici am sa-mi fac un strat de ceapa! Aici punem niste zmeura! Wow, si coltul asta e perfect pentru niste mazare!”? Ce nu iau respectivii tineri in calcul este ca: 1. nu poti sa te ocupi de gradina daca te intorci in fiecare zi la 8 seara acasa; 2. daca vrei culturi de chestii pe care sa le si mananci, nu-ti lua caini care escaladeaza oricand, orice gard sau tarc si care sapa gropi mai ceva ca un condamnat la temnita grea care vrea sa evadeze printr-un tunel.

Iata, deci, dragii mei, cum dupa 3 ani de convietuit la tara, in fiecare dimineata cand ma trezesc si ma uit pe geam imi admir damburile de pamant acoperite de iarba grasa din curte, brusturii care dau sa creasca si bineinteles, mareata stevie, care se poate dezvolta in voie, fara sa fie impiedicata de nici un eventual si mai ales ipotetic strat de ceapa.

Mda… Hai sa facem totusi si ceva folositor din aceasta situatie, zic…

Ingrediente:

  • un brat de stevie (circa 30-40 de frunze mai maricele)
  • 7-800 g carne de pui (eu am folosit tot pieptul dezosat al unui cocos de curte destul de maricel)
  • 70-80 g orez cu bobul rotund (vreo 4-5 linguri)
  • 3 cepe
  • un morcov
  • 2 legaturi de patrunjel
  • 2 legaturi de marar
  • 400 ml suc de rosii (aproximativ o cana si jumatate)
  • 50 g slanina afumata (sau orice altceva de la porc care a vazut fumul)
  • cateva fire de cimbru proaspat sau uscat
  • 50 ml ulei
  • sare si piper proaspat rasnit
  • un pic de paprika afumata.

Daca va culegeti singuri stevia, inarmati-va cu un foarfece, e mult mai simplu. Aveti grija sa alegeti doar acele frunze de-ajuns de late incat sa poata inveli o sarma de o marime decenta. Eu am mainile mai mici, deci si sarmalele mele sunt pe acelasi calibru, mai mititele.

Stevia are o nervura mai groasa pe centrul frunzei, in partea de jos, care trebuie indepartata cu un cutit. De preferat, cu un cutit Azza de la Tescoma, cum am eu:).  Puneti apoi niste apa la clocotit intr-o oala si opariti scurt frunzele, doar cat sa fie mai maleabile. „Scurt” inseamna: apa clocotita plus un strop de sare – 5-6 frunze odata aruncate in oala – secunda 2 scoase din oala – hop in strecuratoare si jet de apa rece peste. Ele sunt foarte fragede si daca le lasati mai mult se fleoscaiesc si nici nu puteti lucra cu ele, ca se rup foarte usor.

Frunzele foarte lungi puteti sa le taiati in doua, adica puteti inveli cate doua sarmale din ele.

Pentru compozitie tocati marunt carnea (eu va sfatuiesc sa va faceti singuri carnea tocata decat sa cumparati gata facuta din magazin, asa macar stiti sigur ce e in ea). Amestecati-o cu ceapa si verdeturile taiate marunt, morcovul dat pe razatoarea mica, orezul, sarea, piperul (muult piper) si un strop de paprika afumata. Puneti apoi 3-4 linguri de suc de rosii si framantati totul pana omogenizati toate ingredientele. Daca simtiti ca nu e de-ajuns de umeda compozitia si se desface cand o strangeti usor in mana, mai adaugati un pic de suc de rosii.

Gustati de sare si piper – da, stiu ca e carne cruda, dar e musai sa gustati, in acest moment decideti daca faceti sarmale bune sau nu.:).

Inainte sa va apucati de facut sarmalele efectiv, pregatiti oala, ca sa le asezati direct in ea pe masura ce le invartiti.

Alegeti o oala care sa fie suficient de incapatoare incat sa ramana cel putin un lat de palma goala deasupra sarmalelor, ca sa aiba unde sa fiarba fara sa dea pe-afara, pentru ca ele au obiceiul sa se umfle cand bolborosesc pe foc.

Turnati uleiul in oala; taiati cateva fasiute subtiri de slanina si asezati-le pe fundul oalei – ma rog, la mine la Onesti se zice „sunca”, dar am folosit termenul generic ca sa ma inteleaga toata lumea; aceasta are rolul de a da acel iz usor de afumatura sarmalelor, nu se mananca, stati linistite, zanelor:) (decat daca nu va vede nimeni). Puneti firele de cimbru, 2-3 linguri de suc de rosii si cateva frunze de stevie, care credeti voi ca nu sunt de-ajuns de bune pentru sarmale. Ideea e sa fie tot fundul oalei captusit cu ele.

Bun… acum treceti la sucit.:) Eh, asta e momentul in care, daca fac sarmale cu mama de Sarbatori, ne asezam frumos amandoua in jurul ligheanului cu umplutura si dam drumul la trancaneala (pe principiul „cine a mai murit, cui i-a mai fatat vaca:)”), iar tata ne pune cate un pahar de vinisor, sa nu cumva sa ne deshidratam muncind si dand din gura, ceea ce poate fi un real pericol avand in vedere faptul ca de regula facem sarmale din 3-4 kile de carne.

Acum nu a fost cazul, asa ca le-am facut singura si „pe uscat”…:(

Procedeul efectiv de „suceala” il puteti vizualiza in pozele de mai jos; pentru lectii private, nu ezitati sa ma contactati.:)

Oranduiti frumos sarmalele in oala, acoperiti-le cu cateva frunze nefolosite si turnati deasupra lor restul de suc de rosii; mai puteti pune si niste cimbru, ca n-are ce sa faca rau. Turnati apoi apa pana la nivelul sarmalelor, sa fie cuprinse in lichid adica, dar sa nu balteasca ca intr-o ciorba, ca mai lasa si ele apa la fiert.

Acoperiti cu un capac si lasati pe foc mic maxim o ora; puiul fierbe repede, stevia nu mai zic. Gustati si daca orezul e fiert atunci si sarmalele sunt gata.

 

Este imperios necesar sa le mancati fierbinti, impreuna cu smantana rece. A doua zi sunt si mai bune, dupa mine. Mamaliga e optionala, dar face tare bine…

 

Distribuie articolul:

Scris de

Alina

Salutare! Eu sunt Alina si imi place sa gatesc. Pe scurt, despre mine: moldoveanca, blonda, 30 si ceva de ani, 10 si ceva de kile in plus, stau la curte. Am "decat" un sot, plus 3 catei. Crescuta la tara, pe undeva intre Onesti si Bacau, pe Valea Tazlaului. Foarte mandra de asta. Copilarie idilica, urcat in copaci, facut baie in rau etc.etc. Familie de profesori - tata invatator, mama profa de mate, sora profa de romana, matusi si verisori de asemenea. Eu... ASE. Lucrez in vanzari = mici satisfactii carieristice, mari nervi, stres si oboseala.

Gatitul e "pansamentul" meu aproape zilnic, care de cele mai multe ori functioneaza. OK, asta si vinul... Pe-aici gasiti rezultatele "tratamentului" meu. Enjoy.:)