Acum ceva vreme am primit o oala, o tigaie si o tava din fonta emailata de la „dujmani” (a se citi concurenta:); treaba mea de zi cu zi nu e sa va plictisesc pe voi pe-aici, culmea! (pentru ca asta o fac pe gratis), ci sa sa vand tot felul de scule de bucatarie, printre multe altele. Fiind o lume mica in domeniu, invariabil ii cunosc si pe restul, ba chiar de unii pot spune ca imi sunt prieteni in particular. Nu si pe „campul de lupta”, ok, Mihai?:)

Avand in vedere faptul ca in sortimentul vandut de mine nu se numara si tigaile si oalele de fonta, pe care, de altfel, le apreciez foarte mult si mi-e ciuda ca eu nu le am, colaborarea cu Cooking by Heinner a venit firesc, mai ales ca omul responsabil cu dezvoltarea brand-ului pe categoria Bucatarie imi este, cum ziceam, prieten. Asadar, primul articol de pe site despre dragutele si albastrele (spre turcoaz, culoarea Cucinino:)) vase din fonta emailata are in prim-plan tava pentru cuptor si o friptura „de duminica” cu ciuperci si mult vin (o mica parte fiind folosit si la mancare, restul… pe langa). Urmeaza ardeii umpluti pregatiti in oala si ceva bun in tigaie, stay tuned.:)

Ingrediente:

  • o bucata pulpa de vitel de aprox. 1.5 kg
  • 1 kg ciuperci champignon
  • o capatana de usturoi
  • 4 cepe mici
  • un ardei capia
  • jumatate de ardei iute
  • o ceapa rosie
  • o legatura de ceapa verde
  • 200 ml vin rosu
  • ulei de masline
  • 150 g unt
  • 2 linguri de miere
  • sare si piper proaspat rasnit
  • amestec de condimente si ierburi (dafin, cuisoare, rozmarin, cimbru, coriandru, ienibahar, boabe de mustar)
  • un strop de otet.

Am vrut sa folosesc la maxim potentialul acestei tavi, faptul ca distribuie uniform caldura si o pastreaza in interior, nefiind nevoie sa o infierbanti prea tare fiind un avantaj pentru cei care doresc sa gateasca mai repede, fara sa faca nici un compromis de la gust. Asa ca am folosit-o intai pe plita, apoi in cuptor si, in cele din urma, pentru ca este foarte draguta, am folosit-o si la servit.

Vedeta acesui preparat a fost o bucata sanatoasa de pulpa de vitel, pe care am curatat-o de pielite si tendoane, am tamponat-o bine cu servetele de bucatarie si apoi m-am pus pe treaba. Fac o mica paranteza: daca ati tinut carnea la frigider inainte, e bine sa o scoateti din timp afara, cu minim 30 minute in avans, ca sa fie la temperatura camerei in momentul in care incepeti sa o pregatiti. E important pentru ca altfel fibrele carnii se contracta din cauza socului termic si friptura va iesi tare.

Am infierbantat bine pe plita tava, punand in ea un pic de ulei de masline; am condimentat carnea cu sare de mare, piper proaspat rasnit si un amestec de condimente pus dintr-o rasnita (asa am cumparat-o, scrie pe ea „condimente pentru vanat” si contine frunze de dafin, cimbru, coriandru, ienibahar, cuisoare, boabe de mustar, chestii din astea, fara porcarii) si am pus-o pe tava incinsa, ca sa o „sigilez”, cum se zice in mediile gastronomice.:) Adica sa o rumenesc bine pe toate partile, ca sa se pastreze toate sucurile carnii si toata bunatatea ei inauntru.

Am pornit cuptorul la 220 grade; am luat tava de pe plita, am scos carnea deoparte, am taiat in bucati mai mari, fara fineturi, cele 3 cepe, jumatate din capatana de usturoi, ardeiul capia si ardeiul iute si le-am pus pe toate in tava, stropindu-le cu ulei de masline si condimentandu-le cu sare si piper. Deasupra lor am pus bucata de carne si am bagat tava cu totul in cuptorul preincalzit.

Intre timp am curatat ciupercile, le-am taiat in bucati mai mari si le-am sotat la foc mare, in 100 g de unt si un pic de ulei de masline, impreuna cu restul de usturoi si partea alba de la ceapa verde. Cand au fost aproape gata le-am condimentat cu sare si piper.

Partea verde de la legatura de ceapa, precum si ceapa rosie au fost taiate in felii subtiri si apoi marinate cu un pic de sare, un strop de otet si ulei de masline. Ele au avut rolul de a aduce un plus de culoare farfuriei, dar si sa echilibreze totul, mai ales ca vorbim de un preparat cu un gust robust.

Carnea ar trebui sa fie gata in maxim 30 minute; de fapt, timpul de gatire depinde mult de marimea si forma bucatii de carne si de preferintele fiecaruia legate de cat de bine gatita va place carnea de vita; in orice caz, pentru ca vita de la noi nu este una de calitate superioara, din pacate (pentru ca rasele romanesti sunt pentru lapte, nu pentru carne, cum e Angus-ul), e de preferat sa folositi carne tanara, de vitel, pentru feluri de mancare care necesita timpi mici de gatire, iar carnea matura sa o folositi la preparate care necesita timp indelungat, la foc mic.

Metoda cea mai sigura de a stabili cat de bine e gatita carnea este termometrul; scoateti tava dupa 20-25 minute si infingeti termometrul in mijlocul carnii; daca arata 57-60 grade, atunci e „medium rare” (adica in mijloc e inca rosiatica); daca vreti sa fie mai bine facuta, mai lasati-o 5 -10 min si masurati temperatura din nou; daca e cca 65 grade, e „medium” (adica e inca roz si frageda la mijloc); ce trece peste e „well done”, ceea ce nu e de preferat, dupa mine. La friptura mea a aratat fix 65 grade dupa 30 minute.

Cand friptura a fost gata am scos-o din tava si am acoperit-o cu folie de aluminiu, lasand-o sa se odihneasca; intre timp am scurs intr-o strecuratoare zemurile ramase in tava, impreuna cu legumele, pe care le-am presat bine cu o lingura; rezultatul l-am pus intr-o cratita, pe foc, am mai pus un pic de sare, impreuna cu 200 ml de vin rosu, 50 g unt si 2 linguri de miere, lasand sa se evapore alcoolul si sa se reduca continutul la jumatate; a rezultat un sos matasos, lucios si super-aromat, cu care am stropit carnea.

Se serveste cate o felie de friptura de persoana, 2-3 linguri de ciuperci sotate si o lingura din amestecul de ceapa marinata pe deasupra. Musai langa trebuie sa stea un pahar maaare de vin rosu corpolent, de calitate, de preferat acelasi cu care ati gatit.

Cu multumirile de rigoare pentru prietenii de la Cooking by Heinner, va zic si voua ca puteti sa gasiti produsele lor cam peste tot, iar articolele din fonta emailata le puteti procura din Selgros si de pe Emag.

Distribuie articolul:

Scris de

Alina

Salutare! Eu sunt Alina si imi place sa gatesc. Pe scurt, despre mine: moldoveanca, blonda, 30 si ceva de ani, 10 si ceva de kile in plus, stau la curte. Am "decat" un sot, plus 3 catei. Crescuta la tara, pe undeva intre Onesti si Bacau, pe Valea Tazlaului. Foarte mandra de asta. Copilarie idilica, urcat in copaci, facut baie in rau etc.etc. Familie de profesori - tata invatator, mama profa de mate, sora profa de romana, matusi si verisori de asemenea. Eu... ASE. Lucrez in vanzari = mici satisfactii carieristice, mari nervi, stres si oboseala.

Gatitul e "pansamentul" meu aproape zilnic, care de cele mai multe ori functioneaza. OK, asta si vinul... Pe-aici gasiti rezultatele "tratamentului" meu. Enjoy.:)