V-am mai povestit eu despre „norocul” proverbial al sotului meu, care intotdeauna gaseste o coaja de nuca, indiferent de ce fac si oricat de bine as curata nuca, nu? Culmea este ca si daca o curata el, tot la el se nimereste beleaua… Asta asa, ca sa nu creada lumea ca-l sabotez.:)

Cu toate acestea, deserturile cu nuca sunt preferatele lui. Pana si mama pune acum nuci intregi deasupra cozonacilor, desi nu obisnuia, facandu-i separat unul pentru el, cu extra-nuci. Ca … deh… unul e „baietul”.:)

Intr-una din seri aveam chef sa fac ceva dulce, pesemne avusesem o zi grea; cum aveam niste banane lesinate prin frigider, m-am gandit la ceva care sa le includa. Si cum la intrebarea „nu pui si nuca?!” nu am putut raspunde decat cu „ba da…”, a iesit prajiturica asta, de care s-au bucurat si colegii la birou. Cred ca a iesit buna, de vreme ce viata ei a fost relativ scurta, cam pana pe la pranz, a doua zi.:)

Ingrediente:

  • 100 g faina
  • 50 g cacao
  • 1 praf de copt
  • un pic de sare
  • 200 g nuca macinata
  • o tableta de ciocolata amaruie
  • 3 banane
  • 3 linguri cu miere
  • o pastaie de vanilie
  • 3 oua
  • 150 g smantana
  • 6 linguri ulei
  • coaja rasa de la o portocala.

Pentru glazura:

  • 2 tablete de ciocolata
  • 2 linguri zahar
  • 100 ml lapte
  • 50 g unt.

Ingredientele uscate – faina, praful de copt, cacaua si sarea se cern si se amesteca intr-un bol. Cele uscate – bananele zdrobite cu o furculita, ouale, mierea, smantana, uleiul si semintele de la pastaia de vanilie se mixeaza bine in alt bol. Cele uscate se adauga treptat in cele umede, amestecand usor cu o spatula. La final se pune nuca macinata, coaja de portocala si ciocolata, tocata grosier.

Se pune totul intr-o tava rotunda cu peretii detasabili de 22 cm diametru, unsa cu unt si tapetata cu hartie de copt si se da la cuptorul preincalzit la 170 grade pana cand trece testul scobitorii, cam 30-40 minute.

Cand se mai raceste putin se desface inelul detasabil si hartia de copt de pe lateral si se rastoarna cu fundul in sus prajiturica, asezand-o frumos pe o farfurie. In felul acesta obtineti o suprafata perfect plana, numai buna de glazurat.

Pentru asta asteptam sa se raceasca bine de tot prajitura, apoi ne apucam de glazura: pe bain-marie se topesc impreuna ciocolata amaruie, zaharul si untul, adaugand cca 100 ml lapte. Cand chestia asta devine omogena si lucioasa se ia de pe foc si se lasa sa se raceasca.

Asteptati si de data asta pana ce glazura e aproape rece si mai curge nitel, doar cat sa se scurga neglijent pe marginile prajiturii.

Daca vrei sa fiti profi, transferati prajitura pe un gratar, sub care puneti ceva in care sa se scurga ciocolata in exces si turnati glazura, incepand din mijloc. Nivelati cu o spatula si lasati sa se aseze, apoi transferati desertul pe un platou.

Daca nu va preocupa prea tare aspectul tehnic, puteti executa totul pe aceeasi farfurie, putand sterge ulterior excesul de ciocolata de pe margini.

Eu am decorat cu nuci, rumenite putin intr-o tigaie, ca am vrut sa obtin un aspect rustic, cum de altfel si este aceasta prajiturica. Este extrem de umeda, pentru ca are putina faina si multa nuca si nu e deloc dulce (vedeti ca nu am pus zahar deloc in compozitie, doar miere).

Distribuie articolul:

Scris de

Alina

Salutare! Eu sunt Alina si imi place sa gatesc. Pe scurt, despre mine: moldoveanca, blonda, 30 si ceva de ani, 10 si ceva de kile in plus, stau la curte. Am "decat" un sot, plus 3 catei. Crescuta la tara, pe undeva intre Onesti si Bacau, pe Valea Tazlaului. Foarte mandra de asta. Copilarie idilica, urcat in copaci, facut baie in rau etc.etc. Familie de profesori - tata invatator, mama profa de mate, sora profa de romana, matusi si verisori de asemenea. Eu... ASE. Lucrez in vanzari = mici satisfactii carieristice, mari nervi, stres si oboseala.

Gatitul e "pansamentul" meu aproape zilnic, care de cele mai multe ori functioneaza. OK, asta si vinul... Pe-aici gasiti rezultatele "tratamentului" meu. Enjoy.:)