La mine in Moldova, poalele-n brau au o importanta aparte; la orice prilej de sarbatoare de peste an, cand nu sunt obligatorii cozonacii (Paste, Craciun sau Sfantul Dumitru, cand e Hramul satului de unde vin eu), ele sunt nelipsite de pe masa noastra. De Lasata secului e lege sa avem placinte; de Sfanta Maria sau de Sfantul Ion, cand se aniverseaza parintii mei, se stie! mancam placinte. Cand vin „baietii de la Bucuresti” (adica eu cu sotul meu, care nici nu suntem amandoi baieti si nici nu mai stam in Bucuresti:)), este motiv de sarbatoare, ca mergem rar, asa ca sigur ne asteapta mama cu placinte calde!

Apai nu face nimeni pe Valea Tazlaului placinte mai bune ca mama… Evident ca nici aschia nu putea sa sara departe de trunchi. Nu ca ma laud, dar… n-am auzit pana acum pe nimeni sa se planga de ale mele.:) Cu mare drag le pregatesc, mai ales cand mi se face tare dor de acasa…

Si taman ce au fost Floriile, asa ca, tot cu gandul la cum miroase pe-acasa primavara, am gasit si eu prilej de sarbatoare si am „produs” o tava de poale-n brau. Madlenele mele…

Ingrediente:

Pentru aluat aveti nevoie de:

  • 1 kg faina
  • 250 g zahar
  • 50 g drojdie proaspata (sau 2 plicuri de drojdie uscata)
  •  sare
  • 6 oua
  • 400 ml lapte
  • 100 ml ulei
  • vanilie
  • coaja de lamaie sau portocala.

Pentru umplutura aveti nevoie de:

  • 500 g branza dulce
  • 100 g branza sarata
  • 4 oua
  • 250 g zahar
  • vanilie
  • coaja de lamaie sau portocala.

Mod de preparare:

Faina se amesteca cu zaharul, sarea si drojdia uscata. Se face o gropita in mijloc si se adauga ouale batute si laptele cald, plus aromele, apoi se incorporeaza incet ingredientele, pana cand se formeaza un aluat compact; daca este lipicios mai adaugati putina faina, iar daca e prea faramicios un pic de lapte. Daca folositi drojdie proaspata, dizolvati-o inainte in laptele caldut, eu o prefer pe cea uscata pentru ca e mai usor de lucrat cu ea si e aproape imposibil sa dai rateuri. Framantati aluatul temeinic, stropindu-l cu ulei caldut, pana cand obtineti o coca elastica; dureaza cam 20 minute, dar nu va lasati, chiar daca e de munca! Apelati la ajutoare daca e nevoie! 🙂 Eu am facut-o, pentru ca ma durea spatele, asa ca sotiorul meu dragut a facut pe malaxorul in locul meu; va zic doar asa, sa nu credeti ca mainile alea care framanta aluatul din poza sunt ale mele si am uitat sa ma duc la epilat.:)

Lasati aluatul sa creasca, acoperit cu un servet curat sau cu folie, la loc cald, unde nu e curent, pana cand isi dubleaza volumul. Inainte de asta bunica mea facea o cruce pe aluat cu latul palmei, de „Doamne-ajuta sa iasa bune”, traditie pastrata si de mama, si de mine.

 

Intre timp pregatiti umplutura, amestecand branza cu ouale, zaharul, vanilia si coaja de lamaie sau de portocala.

Cand aluatul e crescut formati bile cam de marimea unei mingi de tenis, poate chiar mai mici, apoi intindeti-le cu sucitorul pana cand au o grosime de maxim 1 cm; puneti o lingura de umplutura in mijloc, apoi acoperiti-o, adunand marginile aluatului peste ea in felul urmator: intai adunati la mijloc doua laturi opuse, apoi celelalte laturi; in acest moment, placinta arata ca un plic patrat; adunati apoi doua colturi opuse la mijloc, apoi celelalte doua colturi, apasand usor cu degetele in centru, ca sa se lipeasca bine. Aveti grija sa nu puneti prea multa umplutura si sa nu apasati prea tare, ca sa nu iasa branza.

Pentru incepatori e nevoie de 2-3 incercari, dar pana la urma sigur va ies. Totul e sa sigilati bine umplutura inauntru.

Ungeti-le cu ou batut si coaceti-le la 180 grade cam 30-40 minute, pana se rumenesc frumos deasupra. Pudrati-le cand se mai racesc cu zahar pudra, muscati cu incredere si ganditi-va la frumusetile Moldovei! De peisaje vorbeam, desigur.:)

Distribuie articolul:

Scris de

Alina

Salutare! Eu sunt Alina si imi place sa gatesc. Pe scurt, despre mine: moldoveanca, blonda, 30 si ceva de ani, 10 si ceva de kile in plus, stau la curte. Am "decat" un sot, plus 3 catei. Crescuta la tara, pe undeva intre Onesti si Bacau, pe Valea Tazlaului. Foarte mandra de asta. Copilarie idilica, urcat in copaci, facut baie in rau etc.etc. Familie de profesori - tata invatator, mama profa de mate, sora profa de romana, matusi si verisori de asemenea. Eu... ASE. Lucrez in vanzari = mici satisfactii carieristice, mari nervi, stres si oboseala.

Gatitul e "pansamentul" meu aproape zilnic, care de cele mai multe ori functioneaza. OK, asta si vinul... Pe-aici gasiti rezultatele "tratamentului" meu. Enjoy.:)