A venit toamna, in cazul in care nu ati observat; eu am vazut peste gard niste ditamai dovlecii portocalii in gradina la tanti Maria, asa mi-am dat seama. Se pare deci ca sezonul asta am sa prestez intens la intins foi de placinta. Nu-i bai, ca-mi place; in plus, consum intr-un mod eficient caloriile si mai ales energiile negative.

Placinta asta cu dovleac o fac frecvent in lunile reci de toamna-iarna. Imi place sa ma joc, nu o montez intotdeauna in straturi, fac si strudele uneori, combinand dovleacul cu nuci un pic perpelite si cu zahar brun sau fac placinte in spirala, in stil grecesc. Daca o fac cu foi suprapuse, de regula folosesc o tava mai inalta si imi incap astfel 7-8 straturi minim.

Intotdeauna insa folosesc foi de casa, sunt usor de preparat si gustul final nu se compara, totusi, cu cel al foilor din comert. Imi place sa pastrez lucrurile simple, nu adaug condimente pentru ca vreau sa se simta pe deplin dovleacul, in toata splendoarea lui; mai mult de un pic de vanilie nu are ce sa caute in placinta asta, dupa mine. Daca fac tarta – eventual din aia, in stil american, am sa pun si eu reteta in curand pe blog – e altceva, acolo pun nucsoara sau cuisoare. Sa nu va asteptati totusi sa gasiti la mine pe blog retete cu scortisoara, nu o suport, nu gatesc niciodata cu ea si nu vreau sa am de-a face cu acest miros ingrozitor never-ever! Ma rog, fiecare cu piticii lui, lasati-l pe al meu in pace, sa zburde in voia lui cat mai departe de infama cinnamon.

Ingrediente (pentru varianta cu straturi, pentru o tava de cca 25×35 cm)

Pentru umplutura:

  • 1 dovleac mediu, de 3-4 kg
  • 150 g unt
  • 300 g zahar
  • o pastaie de vanilie

Pentru aluat:

  • 500 g faina
  • un praf de sare
  • 3 linguri de ulei
  • 3 linguri de otet
  • apa calduta
  • unt topit / ulei pentru uns foile.

Faceti un aluat din faina, praful de sare, ulei, otet si apa calduta; nu trebuie sa framantati prea mult, va deveni elastic si ferm in scurt timp. Lasati-l sa se odihneasca cam 1h, intr-un vas acoperit. Puteti sa-l pastrati si la frigider pentru 2-3 zile chiar, invelit in folie, nu pateste nimic.

Curatati dovleacul de coaja si seminte (ajutorul unui domn aici este nu doar binevenit, ci si imperios necesar:)). Daca aveti si un robot de bucatarie, sa radeti dovleacul, e perfect! Daca nu, inarmati-va cu rabdare, cu o razatoare zdravana si aveti grija la unghiute. Sau apelati si aici la ajutor…

Dovleacul ras pe razatoarea mare se pune la calit cu untul, zaharul si pastaia de vanilie (puteti pune si extract de vanilie sau zahar vanilat in loc). Lasati pe foc mediu, amestecand din cand in cand, pana cand dovleacul se inmoaie, dar isi pastreaza totusi consistenta. Ideea e sa nu fie chiar pasta.

Pe o plansa pudrata bine cu faina se intinde prima foaie de aluat; insistati pana cand ajunge la 1-2 mm grosime. Rulati foaia pe sucitor si asezati-o in tava, pe care in prealabil ati uns-o cu unt sau cu ulei.

Cu ajutorul unei pensule ungeti si foaia, apoi adaugati cateva linguri din umplutura de dovleac, intinzand-o uniform.

Repetati pasii pana cand va plictisiti, desi bine ar fi sa insistati pana terminati fie aluatul, fie umplutura. Ca sa va iasa straturi egale, puneti aceeasi cantitate de umplutura pe fiecare foaie. Eu am reusit sa pun vreo 10 foi, si pentru ca nu-mi mai incapea in tava, desi rabdare si ingrediente mai erau, am intins restul de aluat, l-am uns cu unt si am pus deasupra toata umplutura care a ramas. Apoi am rulat foaia si am aranjat-o in spirala, ca in a doua poza.

Intepati cu o furculita toata suprafata placintei si coaceti-o la 200 grade, in cuptorul preincalzit, pana cand se rumeneste.

Taiati-o cand se raceste si pudrati cu zahar inainte de a o servi.

Distribuie articolul:

Scris de

Alina

Salutare! Eu sunt Alina si imi place sa gatesc. Pe scurt, despre mine: moldoveanca, blonda, 30 si ceva de ani, 10 si ceva de kile in plus, stau la curte. Am "decat" un sot, plus 3 catei. Crescuta la tara, pe undeva intre Onesti si Bacau, pe Valea Tazlaului. Foarte mandra de asta. Copilarie idilica, urcat in copaci, facut baie in rau etc.etc. Familie de profesori - tata invatator, mama profa de mate, sora profa de romana, matusi si verisori de asemenea. Eu... ASE. Lucrez in vanzari = mici satisfactii carieristice, mari nervi, stres si oboseala.

Gatitul e "pansamentul" meu aproape zilnic, care de cele mai multe ori functioneaza. OK, asta si vinul... Pe-aici gasiti rezultatele "tratamentului" meu. Enjoy.:)