Vine o vreme cand ma apuca nervii aia mari, mai ales in perioada aceea a anului in care trebuie sa renegociez contractele cu astia de la hypermarketuri. Nu vreti sa stiti mai multe despre acest subiect, credeti-ma…. Pot doar sa va spun ca ma incarc cu atata … nici nu stiu cum sa-i zic… sila cred ca e cel mai bun cuvant, incat in fiecare an in aceasta perioada imi revine dorinta sa-mi dau demisia, sa-mi pun panouri solare, sa ma apuc de cultivat legume si sa cresc gaini.

Cine a vazut prezentarea mea de pe blog probabil ca intrezareste de unde vine „salvarea”… Dar intre durerea de cap de la vin si prajitureala o prefer, totusi, pe cea de-a doua. Macar sa se bucure si altii de pe urma nervilor mei.

In astfel de zile scot tot ce am de prin frigider, dulap sau camara si ma apuc de treaba, in functie de inspiratia de moment. Si intr-una din aceste zile am descoperit ca aveam in congelator un pachet de foi de placinta uitat pe-acolo de luni bune. De regula nu cumpar din comert foi si mi le fac singura, insa reteta care-mi venise in minte era inspirata tocmai de faptul ca foile din comert sunt mai subtiri si mai sfaramicioase, pentru ca am vrut sa fac o prajitura cu un aspect „sifonat” si crocant la suprafata si moale in interior, efect pe care n-as fi putut sa-l obtin cu foile mele de casa.

Ingrediente:

  • un pachet foi de placinta
  • 200 g unt
  • 500 g branza dulce de vaci
  • 200 g zahar
  • 6 oua
  • o pastaie de vanilie
  • coaja rasa de la o portocala
  • o mana de stafide si merisoare
  • 200 ml coniac.

Pana cand s-au dezghetat foile am pus stafidele si merisoarele la hidratat in coniac. Din niste slabaturi deshidratate, bobitele astea betive s-au transformat in niste bombite umflate si parfumate, sugand toata licoarea magica… Vedeti, uneori e bun si alcoolul la ceva…

Branza am amestecat-o cu zaharul, vanilia, ouale si coaja de portocala, apoi am adaugat stafidele si merisoarele.

Am luat o tava rotunda si mai larga, de 26 cm diametru, am uns-o cu unt topit si am asezat prima foaie de placinta. Am uns-o bine si pe dumneaei, apoi am repetat procesul cu alte 4-5 foi, incercand sa le distribui uniform, marginile lasandu-le sa atarne pe-afara. Am turnat umplutura, apoi am acoperit-o cu o foaie de placinta pusa in doua. Am uns-o si pe ea cu unt, la fel cum am facut si cu urmatoarele 2 foi, care au avut aceeasi soarta. Am adunat peste marginile care atarnau, facandu-le si lor cunostinta cu pensula inmuiata in unt. Ca sa arate asa, sifonata, am mai pus deasupra o foaie, rupta in bucati, si fiecare bucatica mototolita nitel.

Le-am uns bine si pe ele si am bagat placinta in cuptorul preincalzit la 170 grade, lasand-o pana cand s-a rumenit frumos. Am scos-o din tava cand s-a racit un pic si am presarat niste zahar pudra pe deasupra.

Nimic spectaculos, la prima vedere. Insa aparetentele inseala, de multe ori, asa ca va trebui sa ma credeti pe cuvant cand va spun ca, gratie acestei placinte, a fost, totusi, o zi buna, pana la urma…

Distribuie articolul:

Scris de

Alina

Salutare! Eu sunt Alina si imi place sa gatesc. Pe scurt, despre mine: moldoveanca, blonda, 30 si ceva de ani, 10 si ceva de kile in plus, stau la curte. Am "decat" un sot, plus 3 catei. Crescuta la tara, pe undeva intre Onesti si Bacau, pe Valea Tazlaului. Foarte mandra de asta. Copilarie idilica, urcat in copaci, facut baie in rau etc.etc. Familie de profesori - tata invatator, mama profa de mate, sora profa de romana, matusi si verisori de asemenea. Eu... ASE. Lucrez in vanzari = mici satisfactii carieristice, mari nervi, stres si oboseala.

Gatitul e "pansamentul" meu aproape zilnic, care de cele mai multe ori functioneaza. OK, asta si vinul... Pe-aici gasiti rezultatele "tratamentului" meu. Enjoy.:)