O dimineata perfecta de weekend cu mult soare si cu cel drag langa tine…

Stau cateodata si ma gandesc ca uitam de multe ori sa ne bucuram de micile placeri ale vietii, coplesiti mereu de valtoarea asta zilnica in care ne scaldam, cu termene-limita, facturi de platit si multe alte griji pe cap. Stiu, stiu, suna a cliseu, dar asta nu inseamna ca e mai putin adevarat… In weekend de cele mai multe ori ne concentram sa facem pe-acasa ce nu reusim niciodata in timpul saptamanii, insa uneori trebuie sa luam o pauza, sa respiram adanc si doar… sa fim. Noi, asa cum suntem, cu ce avem, si sa ne multumim macar pentru o secunda cu asta…

Astazi, de exemplu, nu am chef sa ma gandesc ca ma doare spatele, ca maine e luni, ca trebuie sa slabesc, ca nu am copii, ca nu am terminat foisorul, ca nu am acoperit magazia etc. etc. Azi am chef sa fiu recunoscatoare ca il am pe „the one” langa mine, care ma iubeste asa cum sunt, oloaga:), ca e primavara si ca miroase a iarba si a aer proaspat.

Desertul asta e despre noi si e facut de noi, deci ne reprezinta: e dulce, pufos, lipicios si blond. Deci… ca noi.:)

Ingrediente:

  • 200 g faina
  • 50 g zahar
  • 2 linguri miere
  • un praf de copt
  • un praf de sare
  • 300 ml lapte
  • un ou
  • vanilie
  • coaja de la o portocala
  • 50 g unt topit
  • ulei pentru prajit.

Pentru sirop:

  • 100 g unt
  • 150 g zahar brun
  • zeama de la 2 portocale.

Faina se cerne cu praful de copt si cu un strop de sare. Oul se amesteca cu zaharul, vanilia, coaja de portocala, untul topit si apoi cu laptele; cand s-a omogenizat amestecul umed se adauga peste faina, amestecand cu un tel pana cand totul e incorporat si nu mai avem cocoloase; gustati, ar trebui sa fie un pic dulce, dar nu foarte tare, ca urmeaza sa ungeti clatitele cu sirop cand sunt gata. Eu am mai pus 2 linguri de miere, ca mi s-a parut ca ar mai fi fost nevoie. Rezulatul este un aluat mai gros decat la clatitele obisnuite, dar asa si trebuie, ca sa nu curga prea tare in tigaie.

Intre timp am pus intr-o craticioara pe foc cele 100 g unt, zaharul brun si zeama de portocala, lasand sa fiarba incet pana cand a ajuns la consistenta unui sirop.

Intr-o tigaie am pus un pic de ulei, am lasat-o sa fie fierbinte si am pus cu un polonic din compozitia de clatite; focul trebuie sa fie mediu, nu tare, altfel riscati sa rumeniti clatita la exterior si inauntru sa fie cruda. Lasati sa se prajeasca uniform pe ambele parti si scoateti pufosenia pe o farfurie. Treceti apoi la urmatoarea si tot asa; compozitia ar trebui sa fie de ajuns pentru 9-10 buc.

Ungeti cu siropul aromat de portocale, preasarati si niste frunzulite de menta si …. bucurati-va.:)

Distribuie articolul:

Scris de

Alina

Salutare! Eu sunt Alina si imi place sa gatesc. Pe scurt, despre mine: moldoveanca, blonda, 30 si ceva de ani, 10 si ceva de kile in plus, stau la curte. Am "decat" un sot, plus 3 catei. Crescuta la tara, pe undeva intre Onesti si Bacau, pe Valea Tazlaului. Foarte mandra de asta. Copilarie idilica, urcat in copaci, facut baie in rau etc.etc. Familie de profesori - tata invatator, mama profa de mate, sora profa de romana, matusi si verisori de asemenea. Eu... ASE. Lucrez in vanzari = mici satisfactii carieristice, mari nervi, stres si oboseala.

Gatitul e "pansamentul" meu aproape zilnic, care de cele mai multe ori functioneaza. OK, asta si vinul... Pe-aici gasiti rezultatele "tratamentului" meu. Enjoy.:)