Sunt multe controverse legate de nationalitatea prajiturii Pavlova, Noua Zeelanda si Australia revendicandu-si ambele inventarea acestui desert. Ceea ce este sigur e ca numele ei vine de la celebra balerina rusa de la inceputul secolului trecut Anna Pavlova, careia i-a fost dedicata aceasta prajitura usoara, pufoasa si foarte fresh (ca un dans pe cerul gurii, gen :)). Reteta originala implica un blat de bezea, frisca cu aroma de vanilie si fructe proaspete, zemoase: fructe de padure, kiwi, fructul pasiunii, rodie sau combinatii de mai multe fructe. Eu am folosit o crema mai densa de vanilie, pentru gusturi si consistente contrastante: crocantul bezelei, intensitatea aromei date de pastaia de vanilie, finetea cremei de galbenusuri cu lapte si prospetimea parfumatelor capsuni romanesti. Si pentru ca am facut acest desert in cinstea unei dupa-amieze lenese de vara, cu masa luata in aer liber, am format mini-prajituri, ca sa ne bucuram fiecare pe deplin de combinatia de culori si forme ale turnuletelor delicioase. E, probabil, unul din cele mai usoare si mai bune prajituri facute vreodata, pe cuvant si pe incercate. 🙂

Ingrediente (pentru 6 prajituri de cca 8 cm diametru):

Pentru bezea:

  • 4 abusuri
  • 200 g zahar
  • o lingurita amidon
  • o lingurita otet
  • un praf de sare.

Pentru crema:

  • 4 galbenusuri
  • 100 g zahar
  • 500 ml lapte
  • 80 g amidon
  • o pastaie de vanilie
  • 200 ml smantana pentru frisca.

Pentru topping:

  • capsuni proaspete
  • menta.

Pentru bezea se separa ouale (la temperatura camerei), iar albusurile se bat cu un praf de sare, pana cand se obtine o compozitie pufoasa, care nu curge. Se adauga treptat zaharul, lingura cu lingura, avand grija ca, in momentul in care adaugati zahar, cel pus in prealabil sa fie deja topit. Se adauga apoi lingurita cu varf de amidon si una de otet, continuandu-se sa se bata cu mixerul inca 5-10 minute. Se obtine o crema perfect alba, lucioasa si ferma.

Rolul amidonului si al otetului (sau al altui acid, cum ar fi zeama de lamaie) este de a da pastra o consistenta lipicioasa in interiorul bezelei, asemanatoare cu a caramelelor, in timp ce exteriorul ramane crocant.

Intr-o tava tapetata cu hartie de copt se traseaza 12 cercuri de 8-9 cm diametru; intoarceti hartia de copt, astfel ca cercurile trasate sa fie pe spate si bezelele sa nu aiba contact cu urmele de la creion; oricum se vad, nu va faceti probleme. Fixati bine hartia de tava, punand in colturi un pic de bezea, cu rol de lipici. Cu ajutorul unui pos turnati in interiorul acestor cercuri compozitia pentru bezele; pentru discurile folosite la baza prajiturilor aveti grija sa inaltati marginile, punand un strat suplimentar, pentru a incapea mai multa crema in mijloc si pentru a avea mai multa stabilitate. Discurilor din partea superioara puteti sa le faceti niste „tepi” cu posul sau cu ajutorul unui cutit.

Se coc la temperatura minima (110-120 grade), in cuptorul preincalzit, cca o ora, pana cand se usuca bine, fara a se deschide cuptorul pe toata perioada coacerii; aveti grija sa nu se ingalbeneasca bezeaua, pentru ca devine amaruie. Se lasa apoi sa se raceasca complet, de preferat tot in cuptor, pentru a se evita socul termic, apoi se desprind cu grija de hartia de copt.

Crema de vanilie:

Intr-un vas se amesteca galbenusurile cu zaharul si cu amidonul, turnandu-se treptat si laptele, iar la sfarsit semintele de la o pastaie de vanilie. Se pune pe foc mic, amestecand continuu, pana cand crema se ingroasa si capata consistenta unei budinci. Se lasa sa se raceasca foarte bine, acoperind suprafata cu o folie alimentara, si se amesteca cu frisca batuta.

Asamblare:

Se recomanda asamblarea desertului chiar inainte de a fi servit pentru ca in scurt timp bezeaua se inmoaie de la zeama fructelor. Daca aveti invitati, puteti sa le puneti la dispozitie cele necesare si sa-i puneti pe ei sa-si monteze prajiturile. Atat bezelele, cat si crema rezista foarte bine si 2-3 zile inainte de a fi folosite, facand din acest desert unul foarte versatil si util atunci cand nu avem prea mult timp la dispozitie.

Tot cu ajutorul posului se pune crema pe primul blat, se adauga apoi felii de capsuni, apoi urmatorul blat, crema si topping-ul, format din cubulete sau felii de capsuni (chiar capsuni intregi, daca sunt micute) si se decoreaza cu o frunza de menta.

  

Reteta apare in numarul de Iunie 2015 a revistei „Din bucataria Adinei”.

Distribuie articolul:

Scris de

Alina

Salutare! Eu sunt Alina si imi place sa gatesc. Pe scurt, despre mine: moldoveanca, blonda, 30 si ceva de ani, 10 si ceva de kile in plus, stau la curte. Am "decat" un sot, plus 3 catei. Crescuta la tara, pe undeva intre Onesti si Bacau, pe Valea Tazlaului. Foarte mandra de asta. Copilarie idilica, urcat in copaci, facut baie in rau etc.etc. Familie de profesori - tata invatator, mama profa de mate, sora profa de romana, matusi si verisori de asemenea. Eu... ASE. Lucrez in vanzari = mici satisfactii carieristice, mari nervi, stres si oboseala.

Gatitul e "pansamentul" meu aproape zilnic, care de cele mai multe ori functioneaza. OK, asta si vinul... Pe-aici gasiti rezultatele "tratamentului" meu. Enjoy.:)