O stiti pe aia cu “de luni la dieta”, nu? O ilustrare foarte clara a unei anumite atitudini legate de mancat: stii foarte bine ca taman ce bagi acum in gura nu e tocmai ok sau e prea mult dar, ce naiba! E weekend, mai stau sa-mi numar imbucaturile… Sau, si mai bine, ca e de sezon: pai ce, nici in concediu sa nu ma relaxez si eu?! Toate in speranta ca o sa vina si ziua aia (care niciodata nu pica lunea, culmea!)  in care sa ai puterea sa zici: gata! Pana aici! De-acum incolo mananc sanatos, nu mai mananc la 11 noaptea, beau multa apa s.a.m.d.

Si ziua aia tot intarzie sa vina…. Ca iar nu gasesti timp de mic-dejun, ca seara iar ajungi tarziu de la birou, ca ai mers 8 h cu masina de nu mai vezi bine de foame si ai manca orice cand ajungi etc.etc. Si al naibii daca nu, altii baga in ei ca spartii si sunt slabi-morti, iar tu te ingrasi numai respirand… Si trece un an, doi, sapte, noua… si numarul kilogramelor tot creste… Si te simti vinovat ca nu esti in stare sa te apuci odata sa faci ce trebuie… Si frustrarea cere si ea ceva de rontait si… tot asa… cu scuze gasite si frustrari adunate, dai din lac in put.

Vi se pare ceva cunoscut?

Nu o sa fac eu pe lupul moralist, departe de mine acest gand. E vorba mai mult de impartasirea unei experiente personale legate de incercarea de a scapa de kilogramele in plus si mai ales de a-mi asterne pe hartia asta virtuala ce simt eu legat de toate astea acum, in ceea ce sper sa fie ziua Z pentru mine. Si mai e ceva: nu e ca am nevoie de “galerie” din partea voastra, ci mai mult, facand publica aceasta experienta, incerc sa ma responsabilizez si mai mult si sa gasesc motivatie de a continua, macar pentru ca mi-e rusine de voi.:)

Deocamdata inca nici macar nu sunt hotarata ca e o idee buna sa public articolul asta. Too much pressure!:))

Bun, daca cumva imi fac curaj si il public, sa va spun exact cum sta treaba:

  • Then and now

Am 36 ani si 8 luni, 1.57 cm inaltime si aproape 20 kg in plus fata de ce cred eu ca ar trebui sa fie greutatea mea ideala. In facultate aveam 54 kg si aratam asa:

In cazul in care nu ma recunoasteti, sunt roscata cu rochita neagra, a doua de la stanga la dreapta. Stiu, stiu, imi sta mai bine blonda.:) E mai aproape de culoarea mea naturala!:)))

Facand o mica paranteza si uitandu-ma la fostele colege de grupa, imi dau seama ca toate arata cam la fel si acum, unele si cu 2 copii la activ! Nesuferitelor!!:)))

Acum arat cam asa:

E o poza din iunie, de la o conferinta.

  • Job-ul

Munca mea consta in multe ore petrecute la birou, destul de mult stres si agitatie si in general multe lucruri care implica stors creieri si energie. In cele mai multe zile plec acasa aproape taraindu-ma de oboseala si, din pacate, nu fizica. Ca asta ar implica miscare, iar pe mine ma uita Dumnezeu tintuita in scaun pana eventual trebuie sa merg la toaleta sau striga sotul meu la mine (care mi-e si coleg, de altfel) sa ma ridic si sa ma mai misc.

  • Hernia noastra cea de toate zilele…

Lipsa de miscare de care ziceam mai sus, kilogramele adunate de-a lungul timpului, unii ar zice ca si bustul proeminent (I got it from my mama😊) mi-au adus o foarte draguta hernie de disc, de-ajuns de urata incat sa stau intepenita in pat cu saptamanile si sa fac recuperare medicala o data la 6 luni. Asta mi-a dat inca un motiv in plus sa nu ma mai duc la sala, fiind destul de limitata in miscari. Ce-i drept, nu mi-a zis nimeni sa nu fac exercitiile pe care le-am invatat la kinetoterapie… sau sa merg mult, sau sa inot… dimpotriva!

  • Mommy-wannabe

De ani de zile incercam sa “producem” si noi un bebel, lucru care nu ne-a iesit pana acum. Asta a implicat si tratamente specifice, evident, chestii care in timp m-au afectat pe nesimtite, aducandu-mi si un “bonus” de kg. Faza nasoala e ca si cu tratamentele astea e cu dus si cu intors, te pot ingrasa, iar greutatea in plus poate influenta negativ fertilitatea, chiar daca la analize nu se vede neaparat. Adica nu e o chestie care afecteaza pe toata lumea la fel, organismul fiecaruia este unic in felul lui si reactioneaza diferit. Insa in cazul meu slabitul are, astfel, si aceasta motivatie, poate cea mai importanta dintre toate.

  • Eu si sportul = baba si mitraliera

Nu pot sa zic ca am fost vreodata vreo fire sportiva; nu am fost niciodata in stare sa alerg 1 km, de exemplu (adica n-am dat Bac-ul la sport!:)). Mersul la sala l-am descoperit dupa facultate, dar si asta am facut-o cu intreruperi: un an mergeam, 2 nu prea, chestie care s-a repetat pana cand m-am pricopsit cu hernia si m-am lasat de tot.

Cat am stat la bloc, in Tei, pe langa Parcul Circului, am descoperit placerea mersului pe jos intr-un ritm alert (adica, daca nu pot sa alerg, macar sa merg repede), facand 7-8 km zilnic, dimineata de la 7:00. Mersul prin soare insa mi-a adus si o chestie nasoala, niste pete inchise la culoare pe fata care dispar iarna si reapar vara daca stau in soare, lucru de care nu am scapat nici in ziua de azi. Practic, eu nu ies niciodata din casa fara crema cu protectie UV 50+ pe fata.

Tot legat de mers, desi nu o fac prea des, imi dau o stare de foarte mult bine plimbarile prin imprejurimile casei mele, norocosi fiind sa stam intre 2 paduri si in apropierea unui lac imens. Acum insa ma plimb seara si pe la umbra.:)

Imi place sa inot, iar cu asta m-am mai scos de ceva vreme, adica de anul trecut, de cand am descoperit ca am in drum spre casa un hotel cu piscina, la care ma opresc de 2-3 ori pe saptamana pentru o ora, doua de inotat pe timpul verii. Lucru care chiar face minuni, nu am mai avut nevoie de tratament pentru spate din aprilie anul trecut!

  • Bucatareala

Daca cititi asta inseamna ca sigur stiti ca am un blog cu mancare (haha). Pai da, imi place mult sa gatesc, e una din activitatile care ma releaxeaza si imi da o stare de bine; nicicand nu sunt mai fericita decat atunci cand vad o masa plina de oameni dragi care se infrupta din mancarea gatita de mine! Ma pasioneaza de asemenea sa fac dulciuri, mai ales torturi, de aceea am facut si un curs de cofetar. Contrar aparentelor, nu imi place neaparat sa mananc dulce, de regula simt nevoia sa rontai chestii sarate mai degraba. Nici nu vreau sa ma gandesc cum as arata daca as mai si pofti la dulce…

Relatia mea cu mancarea e relativ corecta (cu sublinierea pe relativ😊): nu gatesc si nu mananc chestii prajite de regula, nu mananc prea multa paine, la pranz la munca de cele mai multe ori mananc salate de tot felul (contul meu de Instagram are multe exemple), nu cumpar mezeluri, am congelatorul plin de pui crescuti de mama. Problema mea principala este dezordinea: micul dejun il sar de cele mai multe ori, seara mananc tarziu si uneori mai mult decat ar trebui, apa e buna sa te speli cu ea, nicidecum s-o bei, s.a.m.d.

  • Dietele de pana acum

M-am mai pornit eu la drumul asta si in alte dati; nu am crezut niciodata in pastilele-minune, Doamne fereste! Nici in miracolul shake-urilor, desi la unii dau rezultate mai mult decat vizibile. Insa eu nu pot avea increderea ca un praf procesat chimic, amestecat cu apa poate fi mai sanatos decat mancarea normala. In plus, chiar si daca mananc o salata, mie imi place sa o fac si sa ma bucur de ea, de culorile din farfurie, de gustul ei.

Am tinut luni la rand diete, in special hiper-proteice si hipo-calorice, crezand cu sfintenie ca painea, zaharul, pastele, orezul si cartofii trebuie sa dispara complet din farfuria mea. Slabeam 4-5 kg, apoi stagnam, iar cand ma lasam de treaba le puneam relativ usor inapoi, fara eforturi prea mari in acest sens.

Crezul meu a fost dat peste cap cand m-am pricopsit si cu o gastrita oribila, ca urmare a tratamentelor pentru spate. Atunci a trebuit sa tin un regim strict bazat pe orez, legume fierte, paine prajita… Whaat?! Exact… Am slabit vreo 6 kg atunci. Dupa aia m-am prins ca de fapt am slabit pentru ca mancam putin si des, organismul nu mai avea nevoie sa-si faca provizii. Eh, mi-a trecut si asta…

 

Bun… si ce m-a facut sa trec acum, intr-un dialog eu cu mine, de la „ia mai slabeste-ma, bre, cu dietele!” la ” mai slabeste si tu, ma Alino!”?

Pai acum chiar trebuie sa fac ceva, ca nu se mai poate. Daca motivele medicale de mai sus nu ar fi de ajuns, am nevoie sa fac asta si pentru psihicul meu. Pentru ca, stiti, principala problema, de cele mai multe ori, este la mansarda, iar slabitul si ingrasatul sunt atat cauzatoare de probleme, cat si rezultatul unora. Esti stesata sau frustrata din varii motive? Mananci. Si acum? Te-ai ingrasat? Nu-ti mai vin iar hainele de anul trecut? Trebuie sa te duci la o nunta si nu mai incapi in rochie? Te intalnesti cu colegii de liceu si ti-e frica ca n-or sa te mai recunoasca? Ei, sa vezi acum frustrari si stres! Lasa ca e mai bine acasa, singurica, pe canapeluta, crantanind la alune! Ce atata socializare…

E ca un cerc vicios. Care creste… si creste, si creste pana ori te faci de 100 kile, ori o iei razna.

Voua vi se pare ca sunt nebuna?!:) Sau e o poveste pe care ati mai auzit-o? Intreb si eu, pentru un prieten.

In orice caz… Sper ca m-am oprit la timp.

(sursa foto: http://www.justscience.in)

Luni am fost la un medic nutritionist. Cu destul de multe reticente si aici, trebuie sa recunosc. Oarecum banuiam cam ce o sa-mi spuna, ca doar la teorie suntem cu totii campioni pe sate, dar in principiu m-am dus pentru ca aveam nevoie sa-mi spuna cineva exact ce sa fac in acest sens, cu pasii de rigoare si cu verificari periodice. Pentru ca, nu-i asa? Altfel te motivezi cand te pune cineva sa prestezi decat daca te-ai apuca tu singur. E la fel ca si la sport: altfel topai daca te pune instuctorul de fitness si alta e cand o faci acasa, pe covor, in fata televizorului.

Ce ti-e si cu mintea omului, dom’le… V-am zis eu ca toate problemele pleaca de acolo…

Foarte pe scurt i-am zis domnului doctor ce v-am povestit cu (prea mult) lux de amanunte si voua pana acum. Iar dansul a zis asa:

  • Primul pas este sa punem un pic de ordine in felul de a manca; adica cele 3 mese pe zi trebuie sa fie sfinte si eventual sa se incadreze cam in aceleasi intervale orare;
  • Principalul obiectiv este sa ajungem la o greutate realizabila si sa ne stabilizam acolo; adica o greutate la care sa te mentii cu usurinta, chiar si dupa dieta;
  • Nu trebuie sa privam corpul de nici un nutrient, trebuie doar sa facem asocierile corecte de alimente: carne+legume, orez+legume, oua+legume si nu carne+branza, cartofi+lactate etc.
  • Pentru ca dieta trebuie sa fie particularizata pe stilul de viata, pe conformatia corpului si pe felul lui de a reactiona la modificari de acest gen, trebuie sa mergem din aproape in aproape; adica am un regim pe care trebuie sa-l urmez cat mai strict timp de 2 saptamani, fara sa fac alte schimbari majore in rest (adica sa nu ma apuc sa alerg vreun maraton acuma…), timp in care trebuie sa ma cantaresc in fiecare dimineata, ca sa vedem evolutia;
  • Urmeaza sa ne vedem iar dupa aceasta perioada si sa evaluam rezultatul, apoi sa facem schimbarile necesare in functie de ele. Si sa mai variem regimul, sa nu ne plictisim;
  • Sa beau apa, ratia bine-cunoscuta de 2 l sa fie musai; pe langa am voie cafea, ceai, limonada; vin inca nu.:)
  • Sa reduc un piculet din cantitatea de sare, mai ales ca am si retentie de apa; adica sa dau gust mancarii, dar sa nu exagere cu sarea. Pot compensa cu alte condimente (naturale, nu alte prostii), cu ierburi si verdeturi aromatice fara numar.

Dieta de start, asta de 2 saptamani, e cat se poate de draguta, adica mi se pare chiar usor de tinut si ofertanta pentru cineva pasionat de gatit. Am sa pun pe Insta Stories din ce mananc, daca va intereseaza. In plus, nici nu-mi da mari batai de cap, omul s-a gandit sa-mi faca dieta in asa fel incat sa nu pierd nici prea mult timp, nici sa fac din asta un stres suplimentar. Adica, daca aseara am mancat ciuperci cu salata de exemplu, azi la pranz am avut ciuperci ramase de ieri cu pui la gratar.

In fine, nu va insir aici tot meniul zilnic; pot sa va spun ca mananc si un pic de paine integrala dimineata, am in dieta si oua, si lactate, si pui, si peste, si orez. Evident, in zile diferite si cu asociatiile potrivite dar, cum ziceam, nu mi se pare complicat deloc. Ba dimpotriva.

I-am spus cand am plecat din cabinet: o sa mananc cu dieta asta mai mult decat o fac acum; iar el m-a zis ca 80% din cei care vin la el spun acelasi lucru; ca la majoritatea dintre noi problema principala e mancatul dezordonat si mesele sarite, nu neaparat cantitatea de mancare. Ca organismul e smecher si isi face provizii daca nu-i dai ce-i trebuie si cand trebuie, provizii traduse prin colacei dragalasi si falcute bulbucate.:)

Cam atat pentru azi, ne auzim peste 2 saptamani, cu vesti bune, sper.

Over and out!

Distribuie articolul:

Scris de

Alina

Salutare! Eu sunt Alina si imi place sa gatesc. Pe scurt, despre mine: moldoveanca, blonda, 30 si ceva de ani, 10 si ceva de kile in plus, stau la curte. Am "decat" un sot, plus 3 catei. Crescuta la tara, pe undeva intre Onesti si Bacau, pe Valea Tazlaului. Foarte mandra de asta. Copilarie idilica, urcat in copaci, facut baie in rau etc.etc. Familie de profesori - tata invatator, mama profa de mate, sora profa de romana, matusi si verisori de asemenea. Eu... ASE. Lucrez in vanzari = mici satisfactii carieristice, mari nervi, stres si oboseala.

Gatitul e "pansamentul" meu aproape zilnic, care de cele mai multe ori functioneaza. OK, asta si vinul... Pe-aici gasiti rezultatele "tratamentului" meu. Enjoy.:)