„Am sa va spun, copii, povestea ratzoiului vanjos / Ratzoiului vanjos…”

A fost o data ca niciodata o curte plina de gaste, rate si gaini, plus un catel putin chior din cauza de ciupitura de inaripata nervoasa, pe numele lui Negrut. Povestea lui am sa v-o spun cand vom vorbi de friptura de gasca. Acum vorbim de rate, mai precis de un ratoi care vroia sa fie … hmmm… sef peste toate vietatile cu aripi. Si cand spun „peste” vreau sa zic asta ad litteram.;) Ratzustele, saracele, deja alergau de el disperate… Bine, bine, zise el in sinea lui, daca voi nu ma vreti poate ma vor domnisoarele gasculitze, mai ales ca-s mai bobocele, asa…

Problema e ca, pe langa diferentele evidente pentru oricine in afara de vanjosul nostru personaj principal, la don’soare facea marcaj strans domnul gansac, mandru posesor de harem gasculesc format din 7 exemplare una si una! Si, iremediabil, orice incercare de intro-bagare in acest harem era sortita esecului, nu inainte de a se produce un tambalau cum nu s-a mai vazut, dragii mei, pe toata Valea Tazlaului! Gaste zburand de colo-colo, gagaind cat le tineau pliscurile; rate agitate, ca nu mai stiau nici ele de ce macane, gainile zburatacind aiurite, Negrut latrand de scula tot satul, ce mai, o adevarata tornada de fulgi si de tipete pe toate limbile!

Azi asa, maine asa, pana cand Buni Gaga, stapana curtii, a decis sa curme chinul zburatoarelor si al raztoiului nesatisfacut, pana la urma. Ce sa vezi, insa?!! Mare mirare, mare! Raztoiasul cel viteaz era atat de inzestrat fizic (if you know what I mean…) incat ar fi putut sa se descurce singur si cu ditamai ferma de ratze!! Nu intamplator aspira el mai sus, tot mai sus…

Eh, asta e… ii doresc ca in alta viata sa nimereasca mai bine… Deocamdata a nimerit intr-o farfurie…

Hai, gata cu povestile, ca friptura de rata de curte e treaba serioasa si necesita ceva timp!

Ingrediente:

  • pulpele si pieptul de la o rata, cu tot cu piele
  • 300 ml vin rosu
  • 50 g mustar frantuzesc (din acela cu boabe)
  • 2 linguri de dulceata de ardei iute
  • 2 frunze de dafin
  • cateva crengute de cimbru proaspat
  • 100 ml ulei de masline
  • sare si piper proaspat rasnit.

Pentru garnitura:

  • 400 g mazare congelata
  • 50 g unt
  • cateva frunze de menta proaspata
  • 50 ml apa
  • zeama de la o lamaie
  • sare si piper.

Pentru ca ratele crescute in curte au carnea mai tare, e necesar sa o lasati la marinat macar peste noapte ca sa puteti sa o gatiti si sa o si mancati fara sa va ramana dintii in copanel.

Asa ca puneti bucatile de carne intr-un vas incapator, impreuna cu mustarul, vinul, dulceata de ardei iute, crengutele de cimbru, frunzele de dafin si 50 ml ulei de masline; sarati si piperati bine, amestecand toate ingredientele astfel incat sa fie uniform distribuite. Acoperiti vasul cu o folie si lasati la rece minim o zi (eu am lasat-o 3 zile ca a trebuit sa plec de-acasa, dar sa nu mai ziceti la nimeni.:)).

Cand ii vine timpul sa o gatiti scoateti carnea din marinata, stergand-o cu un servet pana cand ramane uscata. Lasati-o sa ajunga la temperatura camerei si rumeniti-o pe toate partile in tigaie intr-un pic de ulei de masline, punand partea cu piele intai, astfel incat sa-si lase grasimea in tigaie si sa aiba „fata”.

Transferati apoi carnea intr-o tava unsa cu un pic de ulei de masline, mai puneti vreun pahar de vin pe langa carne si mai sarati daca e cazul. Turnati si bunatatea ramasa in tigaie peste carne si dati la cuptor, acoperind tava, pentru minim o ora, la foc mediu, 160 grade, pana cand friptura este bine patrunsa si oasele se desprind usor.

Pentru garnitura am topit intr-o cratita untul si am pus inauntru mazarea congelata, plus un pic de apa, condimentand cu sare si piper. Am amestecat si am lasat pe foc mic, acoperind vasul, pana cand mazarea a fost gatita, dar nu si-a schimbat culoarea. Am adaugat menta taiata fasiute si zeama de la o lamaie, apoi am oprit focul.

S-a creat un balans placut intre robustetea gustului fripturii de rata, usor dulce dar si picant de la dulceata de ardei iute, cu racoreala data de menta si lamaia din mazare.

Sper ca acolo, unde-o fi el, ratzoiul este macar un pic multumit ca menirea lui de a hrani omul a atins culmi mult mai inalte decat ar fi putut spera un raztoi obisnuit…

Distribuie articolul:

Scris de

Alina

Salutare! Eu sunt Alina si imi place sa gatesc. Pe scurt, despre mine: moldoveanca, blonda, 30 si ceva de ani, 10 si ceva de kile in plus, stau la curte. Am "decat" un sot, plus 3 catei. Crescuta la tara, pe undeva intre Onesti si Bacau, pe Valea Tazlaului. Foarte mandra de asta. Copilarie idilica, urcat in copaci, facut baie in rau etc.etc. Familie de profesori - tata invatator, mama profa de mate, sora profa de romana, matusi si verisori de asemenea. Eu... ASE. Lucrez in vanzari = mici satisfactii carieristice, mari nervi, stres si oboseala.

Gatitul e "pansamentul" meu aproape zilnic, care de cele mai multe ori functioneaza. OK, asta si vinul... Pe-aici gasiti rezultatele "tratamentului" meu. Enjoy.:)